Comentarii inspirate (st. 12)

JUDECAREA BABILONULUI

Sabat după-amiază, 16 martie

Termenul Babilon derivă din cuvântul Babel și înseamnă „confuzie”. În Scriptură este întrebuințat pentru a desemna diferitele forme de religie falsă, sau apostată. În Apocalipsa 17, Babilonul este reprezentat printr-o femeie – metaforă folosită în Biblie ca simbol al unei biserici, o femeie castă reprezentând o biserică nepătată, iar o femeie desfrânată reprezentând o biserică apostată. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 313

Despre Babilon se spune că este „mama curvelor”. Fiicele ei trebuie să fie simboluri ale bisericilor care rămân fidele doctrinelor și tradițiilor ei și care îi urmează exemplul, sacrificând adevărul și aprobarea lui Dumnezeu pentru a intra într-o relație adulteră cu lumea. Mesajul din Apocalipsa 14, care anunță căderea Babilonului, trebuie deci să se aplice bisericilor care au fost curate cândva, dar care s-au corupt. Întrucât acest mesaj urmează după avertismentul cu privire la judecată, el trebuie să fie vestit în zilele din urmă. De aceea nu se poate referi numai la Biserica Romano-Catolică, deoarece această biserică a fost într-o stare decăzută secole la rând. Mai mult decât atât, în capitolul 18 din Apocalipsa, poporului lui Dumnezeu i se poruncește să iasă din Babilon. Conform acestui text, mulți dintre copiii lui Dumnezeu se află încă în Babilon. Dar în care confesiuni se găsește acum cea mai mare parte dintre urmașii lui Hristos? Fără îndoială, în diferitele biserici care împărtășesc credința protestantă. La data apariției lor, aceste biserici au luat o poziție nobilă pentru Dumnezeu și pentru adevăr, iar binecuvântarea Lui s-a revărsat asupra lor. Chiar și necredincioșii au fost constrânși să recunoască rezultatele pozitive ale acceptării principiilor Evangheliei. Sau, cum spune profetul: „Ți s-a dus vestea printre neamuri pentru frumusețea ta, căci erai desăvârșită de tot datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu.” Dar ele au decăzut din cauza aceleiași dorințe care a adus blestemul și ruina lui Israel – dorința de a imita practicile celor nelegiuiți și de a le căuta prietenia. „Te-ai încrezut în frumusețea ta și ai curvit la adăpostul numelui tău celui mare” (Ezechiel 16:14,15). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 314–315

Toți trebuie să audă ultimul mesaj de avertizare. Profețiile din cartea Apocalipsa, capitolele 12 la 18, se împlinesc acum. În capitolul 18 este consemnat ultimul apel către biserici. Apelul acesta este adresat chiar acum. În capitolul 19, este înfățișat timpul când fiara și prorocul mincinos sunt luați și aruncați în iazul de foc. Balaurul, instigatorul marii rebeliuni contra cerului, este legat și aruncat în Adânc pentru o mie de ani. Apoi urmează învierea celor nelegiuiți și distrugerea finală a lui Satana și a tuturor celor răi și triumful final și domnia lui Hristos pe pământul acesta. – The Upward Look, p. 277

Duminică, 17 martie: Babilonul spiritual

Multe dintre bisericile protestante urmează exemplul Romei intrând în relații nelegiuite cu „împărații pământului” – bisericile de stat, prin legătura lor cu guvernele seculare, iar alte confesiuni, prin căutarea aprobării lumii. Cuvântul Babilon („confuzie”) se poate aplica pe drept cuvânt acestor biserici care pretind că doctrinele lor sunt bazate pe Biblie și care sunt totuși divizate în nenumărate secte, cu crezuri și teorii contradictorii. …
Marele păcat de care e acuzat Babilonul este acela că „a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei” lui (Apocalipsa 14:8). Acest pahar cu băutură îmbătătoare pe care Babilonul îl prezintă lumii simbolizează doctrinele false pe care le-a acceptat ca urmare a relației ilegitime pe care o întreține cu mai-marii pământului. Prietenia cu lumea i-a corupt credința și, în consecință, această biserică apostată exercită la rândul ei o influență corupătoare asupra lumii, predicând doctrine contrare celor mai clare declarații ale Sfintei Scripturi. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 315, 319
Prezentul este un timp solemn, teribil pentru biserică. Îngerii sunt deja încinși și așteaptă porunca lui Dumnezeu de a-și vărsa potirele cu mânie asupra lumii. Îngerii nimicitori încep lucrarea de răzbunare, căci Duhul lui Dumnezeu Se retrage treptat din lume. Satana își convoacă și el forțele răului, mergând „la împărații pământului întreg” ca să-i strângă sub steagul lui, ca să-i instruiască pentru „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic”. Satana va depune cele mai intense eforturi pentru a obține supremația în ultimul mare conflict. Principii fundamentale vor fi puse în discuție și se vor lua decizii cu privire la ele. Scepticismul predomină. Lipsa de evlavie abundă. Credința fiecărui membru a bisericii va fi testată ca și cum el ar fi singurul om de pe pământ. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZȘ, vol. 7, p. 983

Marele obstacol atât pentru acceptarea, cât și pentru răspândirea adevărului este faptul că el implică neplăceri și critică din partea celorlalți. Acesta este singurul argument împotriva adevărului pe care apărătorii lui nu-l pot nega. Dar urmașii autentici ai lui Hristos nu așteaptă ca adevărul să devină popular. Fiind convinși că aceasta este datoria lor, ei acceptă de bunăvoie crucea, considerând, ca și apostolul Pavel, că „întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” și, ca și Moise din vechime, că „ocara lui Hristos [este] o mai mare bogăție decât comorile Egiptului” (2 Corinteni 4:17; Evrei 11:26). …
Noi ar trebui să alegem ce este drept pentru că este drept și să lăsăm consecințele pe seama lui Dumnezeu. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 378
Adevărul nu era popular în zilele lui Hristos. Nu este popular nici în zilele noastre. N-a fost popular de când Satana a rostit pentru prima oară minciuni care să-l ducă pe om la înălțare de sine. Nu găsim și noi azi teorii și învățături care n-au nicio temelie în Cuvântul lui Dumnezeu? Oamenii se agață de ele cu aceeași încăpățânare cu care se agățau iudeii de tradițiile lor. – Viața lui Iisus, ed. 2015, p. 199

Luni, 18 martie: Femeia care șade pe fiara stacojie

Despre femeia (Babilon) din Apocalipsa 17 se spune că „era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: «Babilonul cel mare, mama curvelor.»” Profetul spune: „Am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus.” Babilonul este descris în continuare ca fiind „cetatea cea mare, care are stăpânire peste împărații pământului” (Apocalipsa 17:4-6,18). Puterea care, timp de atâtea secole, a exercitat o dominație despotică asupra monarhilor creștinătății este Roma. Culoarea purpurie și stacojie, aurul, pietrele prețioase și mărgăritarele, toate întruchipează în mod viu măreția și pompa mai mult decât regească care au caracterizat autoritatea arogantă a Romei. Despre nicio altă putere nu se poate afirma cu mai multă dreptate că a fost „îmbătată de sângele sfinților” ca despre Biserica Romano-Catolică, instituție care i-a persecutat cu atâta cruzime pe urmașii lui Hristos. Babilonul este acuzat și de păcatul adulterului cu „împărații pământului”. Biserica iudaică s-a prostituat îndepărtându-se de Domnul și încheind alianțe cu păgânii, iar Roma, care a decăzut în același fel căutând sprijinul puterilor seculare, primește aceeași condamnare. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 314

Satana va lucra cu toată puterea și „cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2:9,10). Acțiunea lui este dezvăluită clar de extinderea rapidă a întunericului, de multitudinea erorilor, ereziilor și amăgirilor din aceste zile finale. Satana nu conduce doar lumea care îi este captivă, ci înșelăciunile lui cuprind și bisericile declarate ale Domnului nostru Isus Hristos. Marea apostazie se va transforma într-o beznă ca la miezul nopții. Pentru poporul lui Dumnezeu va fi o noapte de încercare, o noapte de plâns, o noapte de persecuție din cauza adevărului. Însă, din noaptea aceea întunecată, va răsări lumina lui Dumnezeu. – Maranatha, p. 165

Ce aș putea spune pentru a trezi bisericile? … „Domnul vine” trebuie să fie mărturia dată nu doar cu buzele, ci cu viața și cu caracterul, dar mulți dintre cei cărora Dumnezeu le-a dat lumină și cunoștință, influență și mijloace materiale sunt oameni care nu iubesc adevărul și nu îl trăiesc. Au sorbit atât de adânc din cupa amețitoare a egoismului și a caracterului lumesc, încât s-au îmbătat de grijile acestei vieți. Fraților, dacă veți continua să fiți la fel de leneși, de lumești și de egoiști cum ați fost până acum, Dumnezeu cu siguranță vă va lăsa deoparte și îi va lua pe cei care sunt mai puțin preocupați de ei înșiși, mai puțin ambițioși după onoarea lumii și care nu vor ezita să meargă, asemenea Domnului lor, afară din tabără, suportând rușinea. Lucrarea le va fi dată celor care vor să se angajeze în ea, celor care o prețuiesc și care împletesc principiile ei în experiența lor zilnică. Dumnezeu … va ridica oameni care nu au atât de multă înțelepciune lumească, dar care sunt în legătură cu El și care caută putere și sfat de sus. – Mărturii, vol. 5, ed. 2015, pp. 392–393

Marți, 19 martie: Identificarea fiarei

După cum Hristos a fost urât fără motiv, tot așa și poporul Lui va fi urât din cauză că ascultă de poruncile lui Dumnezeu. Dacă Acela care este curat, sfânt și nepătat, care a făcut binele și doar binele în lumea noastră, a fost tratat ca un criminal de rând și a fost condamnat la moarte, atunci ucenicii Lui trebuie să se aștepte la un tratament similar, oricât de fără defect le-ar fi viața și oricât de fără vină le-ar fi caracterul.
Edictele umane, niște legi fabricate de instrumentele demonice sub motivul binelui și al restrângerii răului, vor fi înălțate, iar poruncile sfinte ale lui Dumnezeu vor fi disprețuite și călcate în picioare. Și toți cei care se dovedesc loiali prin ascultarea de Legea lui Iehova trebuie să fie pregătiți să fie arestați, aduși în fața autorităților care nu au ca standard Legea înaltă și sfântă a lui Dumnezeu. – Review and Herald, 26 decembrie 1899

Trăim într-o perioadă foarte importantă din istoria acestui pământ. Stăm în fața marelui conflict. Vedem lumea stricându-se din cauza locuitorilor ei. Omul fărădelegii lucrează cu o perseverență uimitoare pentru a înălța sabatul fals, iar lumea protestantă neloială se miră după fiară și numește ascultarea de Sabatul instituit de Iehova neloialitate față de legile națiunilor. Împărățiile s-au aliat pentru a susține instituția sabatului fals, care nu se bucură de un cuvânt de autoritate în Cuvântul lui Dumnezeu. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZȘ, vol. 7, p. 977

Cei care se luptă să fie biruitori vor fi urmăriți de ispitele dușmanului. Satana îi va ispiti să-și strâmbe principiile pe care toți trebuie să le păstreze pentru a atinge standardul înalt stabilit de Dumnezeu. Satana se bucură când reușește să-i determine pe oameni să urmeze idei eronate, până când numele lor este șters din cartea vieții și înregistrat alături de numele celor nedrepți. …
Copilul lui Dumnezeu trebuie să se ridice la realizări tot mai înalte. El trebuie să-și mărturisească toate păcatele, pentru ca, prin exemplul lui, alții să-și poată mărturisi păcatele și să prețuiască credința care lucrează prin dragoste ca să curățească sufletul. El trebuie să fie mereu în gardă, să nu rămână niciodată pe loc, să nu dea niciodată înapoi, ci să meargă mereu înainte până la standardul înaltei chemări a lui Dumnezeu în Hristos. …
Să păstrăm mereu înaintea ochilor faptul că timpul este scurt. Nelegiuirea sporește pretutindeni. Neprihăniții sunt puși să fie lumini în lume. Păstrați mereu înaintea ochilor evenimentele solemne din viitor – marea scenă a judecății și a venirii lui Hristos. Voi, împreună cu familia voastră, pregătiți-vă pentru ziua aceea! – This Day With God, p. 322

Unii obișnuiesc să-i slăvească și să-i înalțe pe alții. … Fără renunțare la păcat nu poate avea loc nicio convertire adevărată, iar caracterul agravant al păcatului nu este sesizat. Îngerii lui Dumnezeu, care au o percepție a cărei sensibilitate nu a fost niciodată atinsă de ochii muritori, văd că făpturile înlănțuite de influențe imorale, cu suflete și mâini necurate, își hotărăsc destinul pentru veșnicie, și totuși mulți oameni înțeleg foarte puțin ce este păcatul și care este remediul lui. – Credința și faptele, ed. 2005, pp. 18–19

Miercuri, 20 martie: Cele șapte capete ale fiarei

Acela care dorește să cunoască adevărul trebuie să fie gata să primească tot ce îi descoperă acesta. El nu poate face niciun compromis cu rătăcirea. Dacă cineva este nestatornic și nehotărât în ceea ce privește adevărul, va alege întunericul rătăcirii și al amăgirii satanice.
Metodele lumești și principiile neabătute ale neprihănirii nu se amestecă pe neobservate, asemenea culorilor curcubeului. Între ele, veșnicul Dumnezeu a tras o linie apăsată și clară. Asemănarea cu Hristos se deosebește tot așa de mult de asemănarea cu Satana, după cum miezul zilei este în contrast cu miezul nopții. Și numai aceia care trăiesc viața lui Hristos sunt conlucrătorii Lui. Dacă se cultivă în suflet un păcat sau dacă se păstrează în viață un obicei rău, întreaga ființă este întinată. Omul devine o unealtă a nelegiuirii. – Viața lui Iisus, ed. 2015, p. 265
Biserica Catolică afișează acum o față plăcută, acoperind cu scuze istoria cruzimilor ei oribile. Ea a îmbrăcat veșminte asemănătoare cu ale lui Hristos, dar a rămas neschimbată. Toate principiile papalității care au existat în secolele trecute există și astăzi. Doctrinele inventate în Evul Mediu sunt menținute și în prezent. Nimeni să nu se amăgească. Papalitatea, pe care protestanții sunt acum atât de dispuși să o onoreze, este aceeași care stăpânea lumea în zilele Reformei, când bărbați ai lui Dumnezeu s-au ridicat, cu riscul pierderii vieții, pentru a-i demasca nelegiuirea. Manifestă aceeași mândrie și îndrăzneală arogantă cu care a stăpânit peste regi și prinți și prin care și-a asumat prerogativele lui Dumnezeu. Spiritul ei nu este acum mai puțin crud și despotic decât atunci când a zdrobit libertatea oamenilor și i-a ucis pe sfinții Celui Preaînalt. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 469–470
Pe măsură ce ne apropiem de timpul când stăpânirile și puterile nelegiuirii spirituale din locurile înalte vor intra în război cu adevărul, când puterea amăgitoare a lui Satana va fi așa de mare, încât, dacă va fi posibil, îi va înșela chiar și pe cei aleși, noi trebuie să avem un discernământ dezvoltat prin iluminarea divină, ca să putem cunoaște duhul care vine de la Dumnezeu și să nu fim neștiutori cu privire la strategiile lui Satana. Efortul omenesc trebuie să se combine cu puterea divină, ca să fim în stare să îndeplinim lucrarea finală pentru timpul acesta. – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, p. 17

Sfârșitul este aproape. Fiii luminii trebuie să lucreze cu zel fierbinte, perseverent pentru a-i ajuta pe alții să se pregătească pentru marele eveniment care stă înaintea noastră, ca să i se poată împotrivi dușmanului fiindcă I-au permis Duhului Sfânt să lucreze la inima lor. Vor apărea permanent lucruri noi și ciudate care să-i ducă pe credincioșii lui Dumnezeu la un fals entuziasm și la false înviorări religioase și la tendințe bizare. Ei să meargă înainte, cu ochii țintă la Lumina și la Viața lumii. Să știe că tot ce este numit lumină și adevăr în Cuvântul lui Dumnezeu este lumină și adevăr, o emanație de la înțelepciunea divină, nu o imitație a vicleșugurilor lui Satana. Lumina înțelepciunii lui Dumnezeu va fi pentru toate sufletele credincioase, statornice și smerite ca o candelă pentru picioarele lor. – Letter 45, 1899

Joi, 21 martie: Căderea Babilonului

Oamenii se vor uni sub un singur cap – puterea papală – împotriva lui Dumnezeu, în persoana martorilor Săi.
Cine îi dă acestei puteri împărăția sa? Protestantismul, o putere care, deși declară că are firea și spiritul de miel și că este aliatul Cerului, vorbește cu voce de balaur. Este mișcat de o putere de jos.
„Toți au același gând.” Va exista o unire generală, o mare armonie, o coaliție a forțelor lui Satana. „Și dau fiarei puterea și stăpânirea lor.” Așa se manifestă aceeași putere arbitrară, opresivă împotriva libertății religioase, a libertății de a ne închina lui Dumnezeu după dictatele conștiinței, care a fost manifestată de papalitate în trecut, când i-a persecutat pe cei care au îndrăznit să nu se conformeze ritualurilor și ceremoniilor religioase ale romanismului. – Maranatha, p. 187

În ciuda întunericului spiritual și a înstrăinării de Dumnezeu care există în bisericile ce constituie Babilonul, majoritatea adevăraților urmași ai lui Hristos se găsesc încă în ele. Mulți dintre ei n-au înțeles niciodată adevărurile date în mod special pentru aceste vremuri. Mulți sunt nemulțumiți de starea lor actuală și doresc o lumină mai clară. Caută în zadar imaginea lui Hristos în bisericile din care fac parte. Deoarece aceste biserici se îndepărtează din ce în ce mai mult de adevăr și se unesc tot mai strâns cu lumea, prăpastia dintre cele două categorii de credincioși se va mări și se va ajunge, în cele din urmă, la separare. Va veni timpul când cei care Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice nu vor mai putea rămâne împreună cu cei ce sunt „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Timotei 3:4,5).

Apocalipsa 18 indică un moment când, ca urmare a respingerii întreitului avertisment din Apocalipsa 14:6-12, biserica va ajunge pe deplin la starea prezisă de al doilea înger, iar poporului lui Dumnezeu aflat încă în Babilon i se va cere să se separe de el. Acesta este ultimul mesaj care va fi dus lumii și își va împlini scopul. Când „cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni 2:12) vor fi lăsați să accepte o mare înșelăciune și să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra celor ale căror inimi sunt deschise să o primească și toți copiii lui Dumnezeu care vor fi în Babilon vor asculta de porunca: „Ieșiți din mijlocul lui, poporul Meu” (Apocalipsa 18:4). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 320–321
Cei mai mulți dintre locuitorii lumii vor lepăda mila lui Dumnezeu și vor fi copleșiți de o pieire grabnică și fără scăpare. Dar aceia care iau seama la avertizare vor locui „sub ocrotirea Celui Preaînalt” și se vor odihni „la umbra Celui Atotputernic”. Adevărul Lui va fi scutul și pavăza lor. Pentru ei făgăduința sună: „Îl voi sătura cu viață lungă” (Psalmii 91:1,4,16). – Patriarhi și profeți, ed. 2015, p. 161

Vineri, 22 martie: Un gând de încheiere

„Te vor pune cei răi să șezi pe scaunul lor de domnie, ei, care pregătesc nenorocirea la adăpostul legii? Ei se strâng împotriva vieții celui neprihănit și osândesc sânge nevinovat” (Psalmii 94:20,21).
Pe măsură ce credincioșii lui Dumnezeu se apropie de pericolele din zilele finale, Satana se consultă serios cu îngerii lui spre a concepe planul cel mai eficient pentru înfrângerea credinței lor. …

Marele înșelător spune: „Sabatul este marea problemă care va decide destinul sufletelor. Trebuie să înălțăm sabatul creat de noi. Noi l-am făcut să fie acceptat atât de oamenii lumești, cât și de membrii bisericii; acum biserica trebuie determinată să se unească deplin cu lumea în susținerea lui. Trebuie să acționăm prin semne și minuni ca să le orbim ochii și să nu vadă adevărul și să-i determinăm să lase deoparte rațiunea și frica de Dumnezeu și să urmeze obiceiurile și tradiția. Îi voi influența pe pastorii populari să abată atenția ascultătorilor lor de la poruncile lui Dumnezeu. …

Însă preocuparea noastră principală este reducerea la tăcere a acestei secte a păzitorilor Sabatului. Trebuie să incităm indignarea publică împotriva lor. Vom coopta de partea noastră oameni importanți și oameni înțelepți în felul lumii și îi vom face pe cei cu autoritate să ne îndeplinească scopurile. Apoi sabatul pe care l-am stabilit eu va fi impus prin legile cele mai severe și mai riguroase. Cine le va nesocoti va fi alungat din orașe și sate și va ajunge să sufere de foame și de privațiuni. În momentul când obținem puterea, vom arăta ce suntem în stare să le facem celor care nu renunță la loialitatea lor față de Dumnezeu. … Acum, că aducem bisericile protestante și lumea în armonie cu acest braț drept al forței noastre, vom avea în sfârșit o lege de exterminare a celor care nu vor să se supună autorității noastre. În momentul în care moartea va deveni pedeapsa pentru încălcarea sabatului nostru, mulți care se află acum în rândurile păzitorilor poruncii vor trece de partea noastră.

Însă, înainte de a trece la aceste măsuri drastice, trebuie … să-i prindem în capcană pe cei care onorează Sabatul adevărat. Îi putem despărți pe mulți de Hristos prin spiritul lumesc, prin pofte și prin mândrie. Poate că se consideră în siguranță întrucât cred adevărul, dar îngăduirea apetitului și a patimilor josnice, care tulbură judecata și distrug discernământul, le va determina căderea.” – Maranatha, p. 163

Studiu suplimentar: Mărturii, vol. 3, cap. „Ilie îl mustră pe Ahab”, ed. 2012, pp. 241–245.