Poporul lui Dumnezeu, sigilat

Sabat după-amiază, 2 februarie

Toți aceia ale căror nume se vor găsi la sfârșit scrise în cartea vieții Mielului vor purta bărbătește luptele Domnului. Se vor strădui cu seriozitate să discearnă ispitele și toate lucrurile rele și să le respingă. Ei vor considera că ochiul lui Dumnezeu îi vede și că se cere din partea lor cea mai strictă fidelitate. Ca străjeri credincioși, ei vor păstra trecerea blocată, pentru ca Satana să nu treacă la ei deghizat în înger de lumină ca să-și îndeplinească printre ei lucrarea morții. …
Printre cei în haine albe din jurul tronului lui Dumnezeu nu se vor găsi oameni iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu și care preferă să se lase duși de curent decât să țină piept valurilor împotrivirii. Toți cei care vor rămâne curați și necorupți de spiritul și de influența predominantă din timpul acesta vor avea lupte grele de dus. Ei vor trece prin necazul cel mare; își vor spăla hainele caracterului și le vor albi în sângele Mielului. Aceștia vor cânta cântecul de triumf în Împărăția slavei. – My Life Today, p. 321
Noi ar trebui să trăim pentru lumea viitoare. Este atât de jalnic să trăiești la întâmplare, fără țintă. Noi ne dorim un obiectiv în viață – să trăim cu scop. Dumnezeu ne va ajuta pe toți să fim altruiști, să ne pese mai puțin de noi înșine, să uităm de noi înșine și de interesul personal și să facem binele, dar nu pentru cinstea pe care sperăm să o primim aici, ci pentru că acesta este scopul vieții noastre și pentru că el corespunde sensului existenței noastre. Rugăciunea noastră zilnică să se înalțe la Dumnezeu ca El să ne dezbare de egoism. …

Fiți nerăbdători și căutați cu seriozitate să creșteți în har, să aveți o mai clară și inteligentă înțelegere a voinței lui Dumnezeu cu privire la voi, luptându-vă serios să ajungeți la premiul care vă așteaptă. Doar desăvârșirea creștină va câștiga hainele nepătate ale unui caracter care vă va da dreptul să stați înaintea tronului lui Dumnezeu în mulțimea celor care și-au spălat hainele în sânge, purtând ramura de palmier a victoriei veșnice și a triumfului etern. – Our High Calling, p. 242

În comparație cu milioanele lumii, copiii lui Dumnezeu vor fi, așa cum au fost întotdeauna, o turmă mică, dar, dacă ei stau pentru adevăr, așa cum a fost el descoperit în Cuvântul Său, Dumnezeu va fi scăparea lor. Ei stau sub cuprinzătorul scut al Celui Atotputernic. Dumnezeu este întotdeauna o majoritate. …
Adevăratul ucenic al lui Hristos Îl urmează prin lupte aspre, renunțând la sine și trecând prin experiența unei dezamăgiri amare, dar aceasta îl învață vinovăția și blestemul păcatului și el va ajunge să-l privească cu scârbă. Părtași ai suferințelor lui Hristos, urmașii Săi sunt rânduiți să fie și părtași ai slavei Sale. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 434

Duminică, 3 februarie: Îngerii țin vânturile

Ioan a văzut o scenă în care patru îngeri țineau în frâu elementele naturii – cutremurele, uraganele – și lupta politică. Vânturile sunt reținute până când Dumnezeu poruncește să fie lăsate să se dezlănțuie. Pentru biserica lui Dumnezeu există un adăpost. Îngerii lui Dumnezeu respectă poruncile Sale, ținând în frâu vânturile ca să nu sufle asupra pământului, nici asupra mării sau asupra vreunui copac, până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi sigiliul pe frunte. Îngerul cel puternic … ține în mână sigiliul viului Dumnezeu, al Singurului care poate da viață și poate pune semnul, sau pecetea, pe fruntea celor ce vor primi nemurirea și viața veșnică. Glasul îngerului are autoritatea de a le porunci acelor patru îngeri să stăpânească cele patru vânturi până când lucrarea aceasta va fi încheiată și până când li se va cere să le dea drumul. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, ed. 2007, pp. 393–394
Acum se manifestă mânia neamurilor, dar, când Marele nostru Preot Își va fi sfârșit lucrarea din sanctuar, atunci Se va ridica, Își va pune hainele răzbunării și apoi vor fi revărsate ultimele șapte plăgi.
Am văzut că cei patru îngeri vor ține în frâu cele patru vânturi până când lucrarea lui Isus se va sfârși în sanctuar și abia atunci vor veni cele șapte plăgi. Aceste plăgi i-au înfuriat pe cei răi împotriva celor neprihăniți; ei credeau că noi am adus judecățile lui Dumnezeu asupra lor și că, dacă ne-ar șterge de pe fața pământului, atunci plăgile ar înceta. – Scrieri timpurii, ed. 2015, p. 65

Domnul nu a închis rezervorul cerului după ce a revărsat Duhul Său asupra primilor ucenici. Și noi putem primi din plinătatea binecuvântării Sale. Cerul este plin de comorile harului Său, iar cei care vin la Dumnezeu prin credință pot cere tot ce a promis El. – Review and Herald, 4 iunie 1889
Aș vrea ca toate surorile și toți frații mei să fie conștienți că este un lucru serios să întristăm pe Duhul Sfânt și El este întristat atunci când unealta omenească lucrează singură și refuză să lucreze în serviciul Domnului, deoarece crucea este prea grea sau lepădarea de sine care se cere este prea mare. Duhul Sfânt caută să locuiască în fiecare suflet. Dacă El este bine primit, ca un oaspete onorat, cei care Îl primesc pe El vor fi făcuți desăvârșiți în Hristos. Lucrarea cea bună începută va fi isprăvită; gândurile sfinte, simțămintele cerești și faptele asemenea celor ale lui Hristos vor lua locul gândurilor necurate, sentimentelor îndărătnice și faptelor răzvrătite.
… Noi trebuie să veghem asupra inimilor noastre, căci prea adesea uităm învățătura cerească pe care am primit-o și căutăm și urmărim înclinațiile firești ale minții noastre neconsacrate. Fiecare trebuie să lupte în bătălia împotriva eului. Dați atenție îndemnurilor Duhului Sfânt. Dacă faceți acest lucru, ele vor fi repetate iar și iar, până când impresiile Lui vor ajunge ca și când ar fi „săpate în stâncă pentru totdeauna”. – Sfaturi pentru sănătate, ed. 2000, p. 525

Luni, 4 februarie: Poporul lui Dumnezeu, sigilat

Hristos spune că vor exista în biserică oameni care vor veni cu povești și presupuneri, când Dumnezeu a oferit adevăruri mărețe, înălțătoare și înnobilatoare care ar trebui păstrate continuu în tezaurul minții. Când oamenii adoptă o teorie sau alta, când sunt curioși să știe ceva ce nu le este necesar, Dumnezeu nu-i conduce. Nu este planul Său ca aceia care sunt poporul Său să prezinte ceva ce sunt nevoiți să presupună, ceva ce nu este prezentat în Cuvânt. Nu este voia Sa ca ei să intre în controversă cu privire la chestiuni care nu îi vor ajuta spiritual, precum: Din cine va fi compus grupul celor o sută patruzeci și patru de mii? Lucrul acesta îl vor cunoaște aleșii lui Dumnezeu în scurt timp, fără îndoială. – Manuscript 26, 1901

Una dintre trăsăturile din descrierea celor o sută patruzeci și patru de mii este aceea că în gura lor nu s-a găsit minciună. Domnul a zis: „Ferice de omul în duhul căruia nu este viclenie!” Ei se declară a fi copiii lui Dumnezeu și sunt reprezentați ca urmându-L pe Miel oriunde merge El. Ei sunt descriși stând pe Muntele Sionului, pregătiți pentru serviciul sfânt, îmbrăcați în hainele albe, care semnifică neprihănirea sfinților. Totuși, cei care Îl urmează pe Miel în cer trebuie să-L fi urmat mai întâi pe pământ, printr-o ascultare plină de încredere, de dragoste și de bunăvoie, nu iritați și capricioși, ci cu încredere, așa cum merg oile în urma păstorului lor. – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, p. 353
Pe marea de cristal din fața tronului, acea mare de sticlă ce strălucește atât de puternic de slava lui Dumnezeu încât pare amestecată cu foc, sunt adunați „biruitorii fiarei, ai icoanei ei, ai semnului ei și ai numărului numelui ei”. Împreună cu Mielul pe Muntele Sionului, „cu alăutele lui Dumnezeu în mână”, stau cei o sută patruzeci și patru de mii care au fost răscumpărați dintre oameni și, ca vuietul unor ape mari și ca bubuitul unui tunet puternic, se aude „glasul… celor ce cântă cu alăuta”. Ei cântă „o cântare nouă” înaintea tronului, o cântare pe care niciun om nu poate s-o cânte, cu excepția celor o sută patruzeci și patru de mii. Este cântarea lui Moise și a Mielului, cântarea eliberării. Nimeni în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii nu poate să învețe acea cântare, deoarece este cântarea experienței lor, o experiență pe care au avut-o doar ei. „Ei… [Îl] urmează pe Miel oriunde merge El.” Fiind înălțați de pe pământ dintre cei vii, ei sunt considerați „cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel” (Apocalipsa 15:2,3; 14:1-5). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 532–533

Marți, 5 februarie: Marea gloată

Dumnezeu privește cu bunătate și milă la cei care manifestă spiritul blând și smerit al lui Hristos. Nimic nu scapă atenției Lui. El observă renunțarea lor la sine, efortul lor de a-L înălța pe Hristos înaintea lumii. Acești lucrători umili, deși priviți poate cu dispreț de lume, sunt de mare preț în ochii Lui. … Cei curați cu inima, pe buzele cărora nu s-a găsit viclenie; cei săraci în duh, care sunt motivați de Duhul lui Hristos care locuiește în ei; cei împăciuitori, a căror primă ambiție este să facă voia lui Dumnezeu – aceștia vor primi intrare din belșug [în curțile cerești]. Ei sunt pietrele prețioase ale lui Dumnezeu și vor fi printre cei despre care scrie Ioan: „Și am auzit ca un glas de gloată multă… care zicea: «Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic, a început să împărățească» (Apocalipsa 19:6). Ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. „Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui” (Apocalipsa 7:15). – That I May Know Him, p. 123
Timpurile care vor pune la încercare sufletele oamenilor stau chiar în fața noastră, iar cei care sunt slabi în credință nu vor face față testului acelor zile de pericol. Marile adevăruri ale revelației trebuie să fie studiate cu grijă, deoarece toți avem nevoie de o cunoaștere inteligentă a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin studiu biblic și prin comuniune zilnică cu Isus, vom dobândi concepții clare, bine definite, cu privire la responsabilitatea noastră personală și la puterea de a sta în picioare în ziua încercării și a ispitei. Cel a cărui viață este unită cu Hristos prin legături ascunse va fi ținut de puterea lui Dumnezeu prin credință, pentru mântuire. – Mărturii, vol. 5, ed. 2015, pp. 229–230
Credința nu are nimic în sine ca să fie mântuitorul nostru. Ea nu ne poate îndepărta vina. Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea celui care crede. Îndreptățirea vine prin meritele lui Isus Hristos. El a plătit prețul pentru răscumpărarea păcătosului. Însă doar prin credința în sângele Său poate Isus să-l îndreptățească pe cel ce crede.
Păcătosul nu se poate baza pe faptele lui bune ca să fie îndreptățit. El trebuie să ajungă în punctul în care să renunțe la orice păcat și să primească o măsură de lumină după alta în timp ce aceasta strălucește pe calea lui. El primește pur și simplu prin credință binecuvântarea bogată și fără plată oferită prin sângele lui Hristos. El crede făgăduințele lui Dumnezeu, care, prin Hristos, sunt făcute pentru el sfințire, neprihănire și mântuire. Și, dacă Îl urmează pe Isus, va umbla smerit în lumină, bucurându-se în lumină și răspândind-o și asupra altora. Fiind îndreptățit prin credință, el poartă cu el veselia în ascultarea sa de pe tot parcursul vieții. Pacea cu Dumnezeu este urmarea a ceea ce este Hristos pentru el. – The Signs of the Times, 19 mai 1898

Miercuri, 6 februarie: Cei care Îl urmează pe Miel oriunde

Domnul i-a pus deoparte pentru El pe cei care sunt evlavioși; această consacrare față de Dumnezeu și această separare de lume au fost în mod clar prezentate atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Există un zid de despărțire pe care Domnul Însuși l-a ridicat între lucrurile acestei lumi și cele pe care El le-a ales din lumea aceasta, ca să le sfințească pentru Sine. Chemarea și caracterul copiilor lui Dumnezeu sunt deosebite, perspectivele lor sunt deosebite, iar aceste particularități îi deosebesc de ceilalți oameni. Toți aceia care fac parte din poporul lui Dumnezeu de pe pământ alcătuiesc un singur trup, de la începutul și până la sfârșitul timpului. Ei au un singur Cap, care conduce și stăpânește corpul. Aceleași cerințe care au fost valabile în dreptul Israelului din vechime sunt valabile și în dreptul poporului lui Dumnezeu de astăzi, ca să fie separat de lume. Căpetenia bisericii nu S-a schimbat. Experiența creștinilor din aceste zile se aseamănă foarte mult cu călătoriile vechiului Israel. – Mărturii, vol. 1, ed. 2010, p. 243
Dumnezeu pretinde pentru El afecțiunile omului, toată inima lui, tot sufletul lui, toată mintea lui, toată puterea lui. El pretinde tot ce are omul, fiindcă a vărsat toată comoara cerului când ne-a oferit totul, fără să păstreze ceva mai mare din câte putea oferi cerul. …

Când încep să scriu despre subiectul acesta, merg mai departe și mai departe și încerc să trec dincolo de hotarul lui, dar nu reușesc. Când vom ajunge în locașurile de sus, Isus Însuși îi va conduce la Tatăl pe cei în haine albe, albite în sângele Mielului. „Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui” (Apocalipsa 7:15). – Our High Calling, p. 12
De la cei care Îl urmează, Dumnezeu cere mai mult decât își dau seama mulți. Dacă nu vrem să ne clădim speranțele pentru cer pe o temelie falsă, trebuie să acceptăm Biblia așa cum este și să credem că Domnul spune exact ce scrie în ea. El nu ne cere niciun lucru pentru care să nu ne dea și harul de a-l realiza. Nu vom avea nicio scuză în ziua cea mare a lui Dumnezeu dacă nu vom atinge standardul care ne-a fost pus înainte în Cuvântul Său.
Apostolul ne îndeamnă: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine. Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” Pavel vrea ca noi să facem deosebire între dragostea curată, neegoistă, inspirată de spiritul lui Hristos, și pretențiile fără valoare, înșelătoare, de care lumea este plină. … Deși este întotdeauna amabil, plin de compasiune și iertător, creștinul nu poate fi niciodată de acord cu păcatul. El are repulsie față de rău și se prinde cu putere de ceea ce este bine, chiar cu prețul sacrificării prieteniei cu cei neevlavioși. Spiritul lui Hristos ne va face să urâm păcatul și, în același timp, să fim dispuși să facem orice sacrificiu pentru a-l salva pe păcătos. – Mărturii, vol. 5, ed. 2015, pp. 145–146

Joi, 7 februarie: Mântuirea este a lui Dumnezeu și a Mielului

Când ai adoptat numele de creștin ai promis să te pregătești în viața aceasta pentru viața mai înaltă din Împărăția lui Dumnezeu. A fi creștin înseamnă a fi ca Hristos. În mintea sau în corpul tău să nu rămână nicio trăsătură satanică, ci ele să manifeste cuviința, puritatea, integritatea și demnitatea. Ia viața lui Hristos ca model. Păstrează înaintea ochilor tăi veșnicia. Atunci vei reuși într-o oarecare măsură să ajungi să prețuiești ca Hristos moștenirea care L-a costat atât de mult.
Cei care lucrează pentru Hristos trebuie să-și păstreze principiile curate. Viața lor nu trebuie să fie pătată de vreo practică murdară. Tot cerul este interesat de restaurarea chipului moral al lui Dumnezeu în om. Tot cerul lucrează în acest sens. Dumnezeu și îngerii sfinți își doresc foarte mult ca ființele umane să ajungă la standardul desăvârșirii, lucru făcut posibil de Hristos prin moartea Lui. Dorința Sa este ca noi să fim una cu El, deplini în El, să fim moștenitori ai cerului. – In Heavenly Places, p. 286

Pe măsură ce se apropie sfârșitul, vrăjmașul va lucra cu toată puterea lui pentru a aduce fanatismul în mijlocul nostru. El s-ar bucura dacă i-ar vedea pe adventiștii de ziua a șaptea ajungând la un asemenea extremism, încât lumea să-i clasifice ca fiind o grupare de fanatici. Sunt îndemnată să-i avertizez pe pastorii și pe membrii noștri împotriva acestui pericol. Lucrarea noastră este aceea de a-i învăța pe oameni să zidească temelia adevărată și să-și pună picioarele pe un clar „Așa vorbește Domnul”. …
Cei care sunt cercetători atenți ai Cuvântului, urmând exemplul umilinței lui Hristos, nu vor ajunge la extreme. Mântuitorul nu a fost niciodată un extremist. El nu Și-a pierdut niciodată stăpânirea de sine, nu a încălcat niciodată legile bunului-simț. Isus știa când să vorbească și când să tacă. El era întotdeauna stăpân pe Sine. Domnul nu a greșit niciodată în felul Său de a-i judeca pe oameni sau adevărul. El nu a fost înșelat de aparențe. El nu a pus niciodată o întrebare care nu era întru totul potrivită și toate răspunsurile Sale au fost direct la subiect. El a adus la tăcere vocea preoților care Îl criticau, pătrunzând dincolo de suprafață, atingând inima, făcând lumina să strălucească în mintea lor și sensibilizându-le conștiința.
Cei care urmează exemplul Domnului Hristos nu vor fi niște extremiști. Ei vor cultiva calmul și stăpânirea de sine. Pacea care s-a văzut în viața lui Hristos se va vedea și în viața lor – Slujitorii Evangheliei, ed. 2004, pp. 234–235
Satana va face minuni ca să înșele; el își va impune puterea ca fiind supremă. Biserica poate părea pe punctul să cadă, dar nu cade. Ea rămâne, în vreme ce păcătoșii din Sion vor fi cernuți – pleava va fi separată de grâul prețios. Aceasta este o experiență extrem de dificilă, dar trebuie totuși să aibă loc. Printre cei loiali și fideli, fără pată sau murdărie a păcatului, fără minciună în gură nu se vor găsi decât cei care au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor. …

Rămășița care își curățește sufletul prin ascultarea de adevăr strânge putere din acest proces de verificare, manifestând frumusețea sfințeniei în mijlocul apostaziei. Pe toți aceștia, spune El, i-am „săpat pe mâinile mele” (Isaia 49:16). Ei sunt păstrați pentru totdeauna înaintea Lui. – The Upward Look, p. 356

Vineri, 8 februarie

Studiu suplimentar: Cugetări de pe Muntele Fericirilor, cap. „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii”, ed. 2011, pp. 29–30; Solii alese, cartea 3, cap. „Neprihănirea și mântuirea”, ed. 2012, pp. 294–296.