Săptămâna de rugăciune [Miercuri, 5 dec]

Scripturile Îl descoperă pe Isus

Hristos este descoperit atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament

DAVID THOMAS

Cum ni-L descoperă Biblia pe Isus? Se pare că răspunsul la întrebarea aceasta este destul de vast și de captivant. Este promiţător și capabil să ne transforme. Cărţile biblice care ne ajută în cea mai mare măsură să ne formăm o imagine despre Isus sunt, evident, evangheliile – care cuprind relatările despre El. Oricine le-a citit știe că ele conţin numeroase istorisiri despre ce a făcut și a spus El. Aici găsim consemnate faptele Sale, pe care, dacă le vom analiza, vom afla cum era El. De asemenea, ne putem forma o idee despre El din cuvintele Sale. Prin studiul acestor două elemente, aflăm cum ar trebui să ne comportăm noi. Să vedem, așadar, pe ce căi ni-L prezintă Biblia pe Isus:

ISTORIA VIEŢII SALE

În primul rând, avem posibilitatea de a citi relatările despre Isus. Probabil că una dintre cele mai cunoscute este cea din Ioan 8, cu femeia prinsă în adulter. La o citire atentă, observăm că lui Isus i-a fost întinsă aici o capcană.

Scena este tensionată: acuzatorii au privirea încruntată, femeia este înspăimântată și rușinată, trecătorii aruncă o privire curioasă și, în mijlocul tuturor, stă Isus.

Ce ne interesează aici este reacţia lui Isus faţă de femeie din finalul relatării. El nu a condamnat-o, nu i-a făcut morală, nu i-a divulgat păcatele şi nici nu i-a arătat cu degetul defectele. Nu a alungat-o ca pe o persoană nedemnă de a trăi în mijlocul unei comunităţi. Dimpotrivă, a fost blând cu ea. A încercat pe cât posibil recuperarea ei. Gândul Lui a fost cum să-i redea demnitatea cu care i-a creat Dumnezeu pe oameni la început.

Comentariul lui Ellen White din cartea Viaţa lui Iisus cu privire la efectul bunătăţii lui Isus este încurajator: „Cu inima zdrobită, ea s-a aruncat la picioarele lui Isus, exprimându-şi printre suspine iubirea plină de recunoştinţă şi mărturisindu-şi păcatele cu lacrimi amare. Acesta a fost pentru ea începutul unei vieţi noi, o viaţă de cu răţie şi pace, devotată în slujba lui Dumnezeu.”

Din relatarea aceasta, aflăm cum S-a purtat Isus în faţa răului şi cum a schimbat El situaţia în vederea recuperării celor implicaţi. Aflăm că bunătatea deschide deseori calea către schimbare. Şi aflăm despre puterea Lui de a transforma vieţi; aflăm că El caută mereu oportunităţi şi căi în acest scop.

CUVINTELE SALE

În al doilea rând, avem posibilitatea de a studia zicerile lui Isus, aşa cum sunt ele consemnate în evanghelii. Ne referim aici la afirmaţiile Sale scurte, aforistice, şi nu la lecţiile Sale mai ample. Iată un exemplu din această categorie: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45).

Avem aici un adevăr fundamental legat de viaţă: noi exteriorizăm ce stocăm în interior. Dăm dovadă de bunătate şi de neprihănire dacă ne educăm în acest sens. Ne pretăm la fapte rele şi greşite dacă suntem absorbiţi de aceste lucruri. Este aproape de la sine înţeles că cine vrea să intre în Împărăţie va fi foarte atent în ce lucruri investeşte timp şi energie, conştient că ele vor ajunge să-l transforme.

IDENTITATEA SA

În al treilea rând, Îl putem cunoaşte pe Isus din afirmaţiile pe care le-a făcut despre Sine. Afirmaţiile acestea contează, pentru că prin ele aflăm despre concepţia Sa despre Sine. Ele se găsesc în special în Evanghelia după Ioan.

În Ioan 5:17,18, Isus declară: „«Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez.» Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.” Avem aici o declaraţie a lui Isus despre Sine. Când o citim, aflăm direct de la El despre identitatea Sa.

Isus ne spune că El nu este un om obişnuit, ca noi, şi că este conectat direct cu veşnicia, cu Dumnezeu, pe care L-a numit Tată al Său. Faptul că El a lăsat să se înţeleagă aici că era divin este dovedit de reacţia ascultătorilor Lui. Ei au prins ideea şi au luat cuvintele Lui ca pe o blasfemie, ca pe o ofensă, şi au căutat să-L omoare.

Declaraţia făcută de Isus aici constituie un argument în favoarea credinţei creştine în divinitatea Sa, o calitate esenţială fără de care nu ar fi putut să ne aducă mântuirea.

PREDICILE SALE

În al patrulea rând, putem afla numeroase lucruri despre Isus din învăţăturile Sale de mai mare întindere care au fost consemnate în Biblie. Pe unele le-a prezentat sub formă de pildă şi câteva au devenit celebre. Una mai puţin renumită este cea din Luca 18:1-8.

Pilda este despre o văduvă, una dintre cele mai neajutorate membre ale societăţii, şi despre un judecător nedrept. Nereuşind să obţină o decizie favorabilă din prima solicitare, văduva nu s-a resemnat, ci a continuat să revină la judecător, cerându-i insistent o rezolvare. Ca să scape de ea, judecătorul îi face în final dreptate.

Pilda aceasta este interesantă nu în primul rând sub aspectul tensiunii produse de inechităţile sociale şi de modul de folosire a puterii, cât mai ales din perspectiva lecţiei pe care o transmite prin intermediul antitezei. Mesajul este că ar trebui să fim ca văduva, nu ca judecătorul. Care este lecţia? Ea este prezentată la începutul pildei: „Ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase” (versetul 1).

Din pilda aceasta, învăţăm că persistenţa şi perseverenţa sunt nişte calităţi sau nişte trăsături apreciate de Isus. Suntem încurajaţi că persistenţa, dacă vom avea grijă să ne-o dezvoltăm, ne va fi utilă în viaţa aceasta agitată de pe planeta Pământ. De prea multe ori, când apare o problemă, chiar şi una minoră, începem să avem dubii, să ne plângem şi să ne întrebăm dacă Dumnezeu ne mai poartă de grijă. Aici vedem că rugăciunea şi persistenţa formează un aliaj puternic care ne ajută să rezistăm. Din această pildă şi din altele ca ea, învăţăm despre Isus.

MĂRTURIA ALTORA

În al cincilea rând, putem afla despre Isus din comentariile persoanelor care L-au însoţit şi care Şi-au format o opinie despre El. Comentariile acestea sunt valoroase pentru că sunt făcute de cei care au fost în preajma Lui şi L-au văzut.

Un comentariu deosebit de profund şi de fascinant este cel făcut de Ioan, ucenicul iubit, în Ioan 1:1-3. Multora, exprimarea de aici li se pare enigmatică şi puţin amuzantă, însă este transmis un adevăr extraordinar: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (versetul 1).

Ioan, care L-a însoţit pe Isus, L-a văzut cum acţiona, a ascultat învăţăturile Sale şi a urmărit toate acestea din perspectiva Scripturii existente la data aceea, a ajuns la concluzia că Isus era Dumnezeu, lucru dincolo de normal pentru mintea omenească. Dovezile erau însă atât de solide, încât nu a putut evita concluzia aceasta.

Putem desprinde de aici foarte multe idei despre Isus. El nu a fost un om între alţi oameni, ci, ca să folosim chiar cuvintele Sale, a fost Fiul lui Dumnezeu. Cei care L-au însoţit au fost convinşi de acest fapt.

Căile menţionate până aici, care ne ajută să înţelegem cum este descoperit Isus în Scriptură, sunt evidente şi nu prea greu de identificat.

PROFEŢIILE SALE

Un alt element inclus în Scriptură din care aflăm despre Isus este puţin mai complicat, dar tot atât de util. El derivă din concepţia despre El ca Eliberator sau Mesia.

Creştinii susţin că în persoana lui Isus avem împlinirea numeroaselor şi variatelor făgăduinţe – în special din Vechiul Testament – privitoare la Mesia. Când Îl punem pe Isus în legătură cu aceste făgăduinţe, obţinem o multitudine de informaţii interesante. O primă informaţie o găsim în cartea Geneza, în prima făgăduinţă făcută lui Adam şi Evei după ce au păcătuit şi inclusă în subtextul blestemului pronunţat asupra şarpelui: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Geneza 3:15).

Găsim aici, în formă embrionară, făgăduinţa eliberării prin Isus de blestemul adus de păcat.

Biblia ne informează despre Isus pe mai multe căi. Ea conţine multe idei, dar are o singură temă principală: Dumnezeu a intervenit decisiv în istorie prin persoana lui Isus Hristos, prin care avem răscumpărarea. Să rămânem şi noi în cercul celor perseverenţi în credinţă!

Sugestii de rugăciune:

1. Rugaţi-vă să citiţi Cuvântul lui Dumnezeu cu perseverenţă, cu scopul de a-L cunoaşte pe Mântuitorul nostru Isus Hristos.

2. Rugaţi-vă pentru dorinţa de a studia Biblia cu scopul de a-L cunoaşte mai bine pe Isus.

3. Rugaţi-vă ca dragostea lui Isus să vă constrângă să le vorbiţi altora despre El.