Săptămâna de rugăciune [Duminică, 2 dec]

De ce constituie Scriptura autoritatea supremă?

Sfaturile inspirate sunt astăzi la fel de relevante ca în vremea când au fost scrise

ALEJANDRO MEDINA VILLAREAL

În anul 606 î.Hr., Israelul stătea în faţa uneia dintre cele mai grave crize din istoria sa. În doar câţiva ani, regatul lui Iuda avea să fie distrus. Regele Ioiachim (care a domnit în perioada 609–598 î.Hr.) a devenit vasal Egiptului, obligându-se să-i plătească un tribut greu (2 Împăraţi 23:35). În anul următor (605 î.Hr.), la bătălia de la Carchemiș, Nebucadneţar al II-lea l-a înfrânt pe faraonul Neco al II-lea, împreună cu armata lui, schimbând peisajul politic al regiunii. Ioiachim a fost împins astfel să-și transfere jurământul de credinţă și loialitate de la Egipt la Babilon (2 Împăraţi 24:1).

Tânărul rege s-a dovedit din păcate slab într-un moment crucial pentru poporul lui Dumnezeu. Singurul lui gând era acumularea de bogăţii, fapt ce l-a condus la corupţie, injustiţie și alte abuzuri (Ieremia 22).

UN MESAJ DIN CER

În jurul anului 605 î.Hr., Domnul i-a trimis regelui Ioiachim un mesaj important prin intermediul profetului Ieremia: „Ia un sul de carte şi scrie în el toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, cu privire la Iuda şi cu privire la toate neamurile, din ziua în care ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi! Poate că, dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce, fiecare, de la calea lor cea rea şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul” (Ieremia 36:2,3).

Ieremia a ascultat porunca şi i-a dictat lui Baruc cuvintele inspirate de Domnul. Baruc a citit apoi sulul înaintea poporului (versetele 9,10).

La auzul acestei veşti, poporul s-a alarmat şi i-a spus lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea” (versetul 16). Şi l-au sfătuit să se ascundă împreună cu Ieremia.

UN REGE CU O ATITUDINE POSTMODERNISTĂ

Regele lui Iuda a avut o reacţie de sfidare. Iată ce ne relatează Ieremia: „Împăratul şedea în casa de iarnă, căci era în luna a noua, şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi. După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului şi a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot” (versetele 22,23). Ioiachim se dovedeşte a avea o atitudine postmodernistă:

Nu a fost interesat de Cuvântul lui Dumnezeu.

A considerat conţinutul lui complet irelevant.

L-a considerat lipsit de autoritate.

S-a gândit că se putea descurca şi fără sfaturile divine.

A făcut pasul de la indiferenţă faţă de Scriptură la distrugerea ei.

Nu a fost conştient că a dat cu piciorul ultimei şanse de a evita criza.

De-a lungul istoriei, Satana a instigat la diverse acţiuni împotriva Bibliei şi a autorităţii ei:

1. În era premodernă: distrugere şi persecuţie.

2. În era modernă: atacuri ideologice.

3. În era postmodernă: atitudine de indiferenţă şi de dispreţ.

CONTESTAREA ACTUALĂ A BIBLIEI

Şi în prezent ne confruntăm cu o serie de crize: existenţială, economică, de mediu. În plan familial, ne confruntăm cu criza de alimente, de sănătate şi de securitate. Unde putem găsi răspunsuri la problemele noastre? Biblia spune următoarele: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti” (Ieremia 33:3). Da, Cuvântul lui Dumnezeu are soluţii eficiente pentru provocările vieţii de zi cu zi!

Dar ce face societatea postmodernă? Este indiferentă la Scriptură şi o respinge pe motiv că ea nu i se pare a avea autoritate; unii chiar încearcă să distrugă exemplare ale ei.

Sunt benefice aceste atitudini? Nu, fiindcă nevoile spirituale ale oamenilor sunt reale. În lumea secularizată, ei caută să şi le împlinească în locuri greşite. În biserică ne confruntăm cu o altă problemă: analfabetismul biblic!

Care sunt urmările analfabetismului biblic? Apariţia misticismului biblic şi înmulţirea miturilor spirituale; dorinţa după o experienţă de închinare spectaculoasă şi ultrasentimentală; apariţia „superstarurilor” creştine, ale căror declaraţii şi interpretări sunt urmate de admiratorii lor; şi ridicarea unei biserici vulnerabile la tot felul de amăgiri şi de absurdităţi predicate în Numele lui Dumnezeu.

COMBATEREA ATITUDINII DE RESPINGERE A SCRIPTURII

Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi distrus. „Iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8). Regele Ioiachim a distrus sulul, însă Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să scrie un sul nou, la care să adauge multe alte avertizări (Ieremia 36:28-31). Nimeni nu poate împiedica extinderea Evangheliei. Cuvântul lui Dumnezeu nu depinde de inimile capricioase ale oamenilor (Luca 19:14).

Regele Ioachim îşi legase speranţele de Egipt. În anul 598 î.Hr., la încurajarea faraonului, s-a răzvrătit în mod deschis împotriva lui Nebucadneţar. Şi-a convins poporul să lupte împotriva Babilonului cu asigurarea că egiptenii aveau să le vină în ajutor. Rezultatul a fost o nouă invazie a puternicii armate caldeene. Egiptul nu intenţionase de la bun început să-i ajute, ci doar sperase să tragă de timp pentru a-şi împlini propriile interese.

Dumnezeu i-a trimis regelui Ioachim un mesaj de speranţă, de salvare pentru popor, însă regele l-a respins pentru că îşi legase inima de o speranţă falsă.

Ca mesageri ai Cuvântului lui Dumnezeu, nu ne putem aştepta ca propovăduirea biblică să fie primită cu braţele deschise de toţi oamenii. Mulţi nu vor să audă decât un cuvânt de aprobare a nelegiuirilor lor. Ellen White nota: „Mulţi refuză să ia seama la avertizările repetate, preferând să-i asculte pe învăţătorii falși care le lingușesc vanitatea și trec cu vederea faptele lor rele. În ziua încercării, unii ca aceștia nu vor avea un adăpost sigur, nici un ajutor din cer. Slujitorii aleși ai lui Dumnezeu să întâmpine cu mult curaj și răbdare încercările și suferinţele care vin asupra lor prin mustrare, neglijare și prezentare greșită. Să continue să se achite cu credincioșie de lucrarea pe care Dumnezeu le-a dat-o s-o facă, amintindu-și mereu că prorocii din vechime și Mântuitorul lumii, împreună cu apostolii Săi, au suferit ocară și persecuţie din pricina Cuvântului.”

CONCLUZII CU PRIVIRE LA AUTORITATEA SCRIPTURII

1. Dumnezeu este singurul care cunoaşte viitorul. El este sursa tuturor informaţiilor care apar în Biblie (Isaia 46:10; 2 Timotei 3:16).

2. Nu ne putem aştepta ca oamenii să accepte uşor mesajele biblice (Ioan 15:18,19).

3. Societatea postmodernistă tinde să respingă Cuvântul lui Dumnezeu prin atitudinea de indiferenţă şi de dispreţ, preferând să se încreadă în teorii şi filosofii eronate (Apocalipsa 3:17).

4. Analfabetismul biblic favorizează o experienţă religioasă bazată pe interese personale (Matei 7:21-23).

5. Mesajul lui Dumnezeu va dăinui chiar dacă oamenii resping (şi uneori distrug) Scriptura (Matei 24:35).

6. Biblia posedă autoritate supremă. Noi suntem datori să luăm seama la ce are ea de spus (Psalmii 119:60).

Sugestii de rugăciune:

1. Rugaţi-vă ca Domnul să ne ajute să înţelegem cum să respectăm şi să ascultăm de Cuvântul Său.

2. Rugaţi-vă ca Domnul să ne ajute, ca biserică, să rămânem credincioşi Cuvântului Său în misiunea de răspândire a soliei pentru timpul sfârşitului.

3. Rugaţi-vă pentru membrii familiei şi pentru prietenii care nu au înţeles şi nu au acceptat deocamdată autoritatea Scripturii.