Ediția instructori (st. 9)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înțeleagă că relațiile frățești din biserică constituie cea mai convingătoare dovadă despre unitatea ei.
La nivelul sentimentelor: Să simtă nevoia de a evalua relaţiile lor cu ceilalţi şi impactul acestor relaţii.
La nivel practic: Să-L roage pe Dumnezeu să lucreze la inima lor pentru a da mărturie despre adevărul Evangheliei.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Unitate vizibilă
A. De ce este unitatea în doctrină insuficientă pentru a-i da lumii o dovadă vizibilă că suntem uniţi?
B. Cum demonstrează stilul nostru de viaţă şi relaţiile cu oamenii că Îi suntem credincioşi lui Isus?
C. Cum dă dovadă despre puterea lui Dumnezeu unitatea noastră vizibilă?

II. Sentimente: Nevoia de a evalua
A. Ce impact pozitiv şi negativ au avut acţiunile altcuiva asupra vieţii tale spirituale?
B. Cum ai califica mărturia ta actuală despre Hristos?
C. De ce produce împăcarea emoţii puternice atât în sufletul celor direct implicaţi în împăcare, cât şi în sufletul celor care asistă la împăcarea lor?

III. Practic: Atitudinile faţă de ceilalţi
A. În ce domeniu ai nevoie de cea mai mare schimbare ca să poţi da mărturie despre Dumnezeu înaintea lumii?
B. Există vreo persoană în viaţa ta cu care trebuie să te împaci?

Rezumat: Modul cum trăim şi interacţionăm cu ceilalţi demonstrează că suntem uniţi în mod real şi oferă dovada clară despre caracterul lui Dumnezeu şi despre puterea Sa de a ne transforma.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Efeseni 2:13-16.

Ideea de bază: Când trăim ca niște creștini adevărați, conform cerinţelor arătate în Cuvântul Domnului, dăm o mărturie puternică despre dragostea şi puterea lui Dumnezeu.

Discuţie introductivă. Julie a fost adoptată de la o vârstă foarte mică de o familie care a iubit-o şi a avut grijă de ea. Anii au trecut şi acum, ca adult, este o bună creştină. Şi-a iubit foarte mult familia adoptivă, dar, crescând, a simţit o nevoie tot mai mare de a-şi cunoaşte mama naturală şi rudele de sânge. A făcut demersurile necesare şi s-a bucurat foarte mult când a reuşit să ia legătura cu ea. Pentru început, i-a trimis fotografii şi acte care dovedeau că era fata ei. Însă nici fotografiile şi niciun document nu au mai contat în ziua în care s-a întâlnit efectiv cu mama şi cu rudele ei. Toţi şi-au dat seama pe loc că era de-a lor. Fraţii au fost uimiţi de asemănarea ei cu mama lor atât la înfăţişare, cât şi la gesturi şi la gusturi. Asemănarea a fost cea mai convingătoare dovadă că era din familie.
La fel, scriitorii Noului Testament sugerează că unitatea şi dragostea creştinilor constituie cea mai convingătoare dovadă despre relaţia lor cu Hristos. Modul cum arătăm şi ne purtăm este semnul indubitabil al „înrudirii” noastre cu El, cea mai importantă dovadă pe care o putem aduce.

De discutat: Ce tinzi să crezi mai repede – faptele sau documentele? De ce? Ce impresie ţi-ai făcut despre o persoană pornind de la cuvintele şi faptele ei? S-a dovedit corectă impresia?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Comentariu biblic

I. Copii ai lui Dumnezeu
(Revezi împreună cu grupa Efeseni 2:13-16.)

Unitatea bisericii se datorează morţii şi învierii lui Hristos, care a făcut din noi făpturi noi, ne-a împăcat cu Dumnezeu şi ne-a „dat dreptul” să ne numim „copii ai lui Dumnezeu”. De aceea, unitatea nu este un ţel imposibil de atins. Doar atunci când trăim conform Cuvântului lui Dumnezeu, dăm mărturie despre puterea extraordinară a Evangheliei şi a lui Dumnezeu.

II. Împăcaţi cu Dumnezeu
(Revezi împreună cu grupa 2 Corinteni 5:17-21.)

În Biblie, împăcarea se referă la restabilirea relaţiei dintre două persoane. În ce priveşte relaţia oamenilor cu Dumnezeu, deşi oamenii au fost cei care s-au înstrăinat de El, Isus a realizat reconcilierea, tratând cauza duşmăniei lor. El a suferit în locul nostru pedeapsa pentru păcat impusă de Lege. Dumnezeu este aşadar Iniţiatorul împăcării. Deoarece El a împăcat lumea cu Sine prin Hristos şi le dă oamenilor o viaţă nouă, Pavel îi îndeamnă pe corinteni să trăiască în lumina acestei realități. Şi să facă acest lucru prin continuarea „slujbei împăcării” în situaţiile concrete din viaţa lor cotidiană. Dacă nu se vede acest lucru, lui Pavel nu-i rămâne decât să se întrebe dacă ei s-au împăcat cu Dumnezeu cu adevărat. De aceea îi roagă fierbinte: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20).

De discutat: Care este diferenţa dintre împăcare şi îndreptăţire? Ce lucruri din viaţa corintenilor îl determină pe Pavel să aibă dubii că ei s-au împăcat cu Dumnezeu şi Îi sunt devotaţi? Ce înseamnă practic „slujba împăcării”?

III. Trăirea valorilor Împărăţiei
(Revezi împreună cu grupa Efeseni 4:25–5:2 şi Romani 14:1-6.)

Viaţa de cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu mai implică şi altceva pe lângă împăcare. Implică un mod de viaţă nou, radical diferit de modul de viaţă al celor din jur, bazat pe alte valori. Implică trecerea la alt Domn şi schimbarea stilului de viaţă. Creştinii sunt chemaţi să adopte un stil de viaţă caracterizat de dragoste, har şi milă. Pavel explică faptul că trebuie să lăsăm în urmă vechea viaţă ca să putem fi cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, „după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi o sfinţenie pe care le dă adevărul” (Efeseni 4:24). Viaţa aceasta nouă trebuie să fie însoţită de o înnoire a gândirii, în care atitudinile şi priorităţile să se schimbe.

„Biserica este chemată să fie o reprezentare a acestui alt tip de relație între oameni… Un loc în care să opereze priorităţile inversate din Fericiri. Un loc în care slujirea să conteze mai mult decât statutul, în care smerenia să prevaleze asupra aroganței, în care să fie manifestată dragostea, nu pofta carnală şi în care colaborarea să substituie competiţia.” – Lowell C. Cooper, „Doing Justice, Loving Mercy in the End Time”, în Do Justice: Our Call to Faithful Living, ed. N. Brown şi J. Darby, 2014, p. 86. Viața omului convertit atrage atenţia asupra Evangheliei. Armonia şi unirea care apar atunci când slujirea ia locul exploatării altora în scopuri personale şi atunci când smerenia ia locul laudei cu realizările proprii şi cu statutul personal sunt atât de ieşite din comun în societatea contemporană, încât nu pot fi puse decât pe seama puterii lui Dumnezeu de a transforma.

De discutat: De ce este important ca adoptarea noastră în familia lui Dumnezeu să fie însoţită de o înnoire a gândirii? Cât de bine reuşeşte biserica ta locală să reprezinte adevăratele valori ale Împărăției lui Dumnezeu?

3. APLICAŢIA

Întrebări

1. Ce înțelegi prin „slujba împăcării?

2. Multe studii arată că diferenţele dintre conduita membrilor bisericii şi conduita membrilor societăţii sunt foarte mici. De ce crezi că sunt atât de mici? Ce concluzie putem trage de aici?

3. În ce fel se vede că te-ai împăcat cu Dumnezeu? Cărei persoane te îndeamnă Dumnezeu să-i arăţi săptămâna următoare cum se trăieşte în Împărăţia lui Dumnezeu? Ce le transmiţi în prezent altora prin cuvintele şi faptele tale?

4. Care dintre calităţile creştine discutate în studiul acesta ţi se pare cel mai dificil de pus în practică? Cum te poate ajuta în acest sens gândul că dragostea lui Hristos ne constrânge să avem alte atitudini şi motivaţii?

4. ACTIVITATE

Sugestiile de mai jos le oferă participanţilor ocazia de a se ocupa de acel domeniu din viaţa personală în care nu au reuşit să dea o mărturie potrivită despre identitatea lor creştină.

SUGESTII

1. Identifică în lista lui Pavel din Efeseni 4 o trăsătură a vechii vieţi care tinde să reapară în viaţa ta (minciuna, furtul, cuvintele stricate, mânia, clevetirea etc.). Apoi identifică o calitate enumerată tot de Pavel cu care ar trebui s-o înlocuieşti. Găseşte texte biblice care vorbesc despre această calitate notează-le așa ca să le ai la îndemână pe parcursul zilei. Reflectă asupra lor de mai multe ori în fiecare zi, timp de o săptămână. La finalul săptămânii, notează ce ţi-a spus Dumnezeu despre slăbiciunea ta şi despre ce ai de făcut mai departe.

2. Dă exemple concrete de cuvinte bune, pentru zidire, care dau har celor care le aud. Pentru început, te poţi inspira din texte precum 1 Tesaloniceni 5:11; Evrei 3:13 şi 2 Corinteni 13:11. Alege un exemplu şi gândeşte-te cum ai putea să îl foloseşti săptămâna următoare în familie, la serviciu şi în cercul mai larg de prieteni.

3. Planificaţi două activităţi cu grupa prin care să le slujiţi celor din biserica locală sau din zona în care vă aflaţi şi să le arătaţi că vă pasă de ei.