Ediția instructori (st. 7)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să explice principiile folosite de biserica primară pentru a rezolva conflictele interne.
La nivelul sentimentelor: Să conştientizeze faptul că disensiunile interne subminează unitatea şi mărturia bisericii.
La nivel practic: Să caute călăuzire la Duhul Sfânt şi în Scriptură atunci când apar conflicte.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Principiile de rezolvare a conflictelor

A. Din ce cauze au apărut conflictele cu care s-a confruntat biserica primară?

B. Ce principii de rezolvare a conflictelor se regăsesc în toate situaţiile prezentate în studiul de săptămâna aceasta? Există vreun principiu aplicabil doar la situaţia respectivă? Explică.

C. Ce factori au contribuit la rezolvarea cu succes a acestor conflicte?

II. Sentimente: Protejarea mărturiei bisericii

A. De multe ori, conflictele din biserică sunt ignorate perioade îndelungate. Cât de important este să rezolvăm repede conflictele şi de ce?

B. Ce indicii avem în fiecare situaţie că unitatea şi mărturia bisericii erau afectate în aceste cazuri?

III. Practic: Sub conducerea Duhului Sfânt

A. Cum ne putem asigura că Duhul Sfânt ne conduce în rezolvarea conflictelor prezente?

B. Ce să facem ca ideile noastre preconcepute să nu împiedice biserica să meargă în direcţia indicată de Duhul Sfânt?

Rezumat: Conflictele interpersonale şi teologice cu care s-a confruntat biserica primară au fost rezolvate prompt de către liderii bisericii când s-au supus învăţăturii apostolilor şi au recunoscut călăuzirea Duhului Sfânt.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Faptele 15:1-22

Ideea de bază: Desigur, cel mai bine este să evităm conflictele, însă modul în care abordăm conflictele apărute în biserică le oferă membrilor bisericii ocazia de a recunoaşte călăuzirea Duhului Sfânt şi de a creşte împreună.

Discuţie introductivă. Marcion, un creştin din secolul al II-lea, şi-a format nişte convingeri despre Dumnezeu care l-au aşezat în conflict direct cu biserica. El a considerat că Isus şi Tatăl Său din Noul Testament ar fi diferiţi de Dumnezeul din Vechiul Testament pentru că, în mintea lui, nu putea exista împăcare între un Dumnezeu al dreptăţii şi un Dumnezeu al iubirii. De asemenea, el nu a crezut că Hristos a fost om adevărat şi a pretins că Hristos nu a suferit pe cruce. Folosind aceste idei drept criterii pentru doctrina corectă, a realizat o colecţie de scrieri pe care le considera inspirate şi utile creştinilor. În această colecţie nu a inclus Scripturile ebraice, ci doar câteva epistole ale lui Pavel şi Evanghelia după Luca, într-o versiune drastic modificată. Ca reacţie la teologia lui, învăţaţii bisericii au apelat la Scripturile ebraice şi la scrierile apostolilor pentru clarificări despre caracterul şi despre natura lui Dumnezeu, arătând în special că Dumnezeu poate fi concomitent drept şi iubitor. De asemenea, teologia lui Marcion și ereziile apărute au determinat biserica să cerceteze Scripturile ebraice, să înțeleagă că erau încă necesare şi, mai mult, că se impunea identificarea scrierilor creştine care erau într-adevăr inspirate şi care trebuiau considerate parte a Scripturilor.

De discutat: Istoria lui Marcion ne demonstrează că divergenţele şi chiar ereziile îi pot oferi bisericii ocazia de a studia şi de a-şi lămuri convingerile. Cu ce conflicte şi dezacorduri teologice s-a confruntat și Biserica Adventistă la începuturi și de-a lungul istoriei ei? Cum au fost rezolvate? Care au fost urmările? De ce crezi că unele situaţii au condus la întărirea ei, iar altele nu?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Comentariu biblic

I. În căutarea unei soluţii
(Revezi împreună cu grupa Faptele 6:1-6; Faptele 11:1-18 şi Faptele 15:1-22.)

Ne surprinde apariţia conflictelor în biserica creştină la atât de scurt timp după venirea ei la existenţă, însă realitatea este că, oriunde există oameni, există şi conflicte. În biserica primară, au existat şi conflicte teologice, şi conflicte interpersonale între creştinii proveniţi din medii diferite. Apostolii nu au ignorat aceste probleme, ci au trecut la rezolvarea lor, astfel ca misiunea bisericii să nu aibă de suferit. Din modul în care au abordat ei aceste conflicte, putem desprinde câteva principii importante:

a. Problemele au fost recunoscute deschis. De prea multe ori, divergenţele sunt ignorate în speranţa că vor dispărea de la sine cu timpul. Este necesar să recunoaştem existenţa unei probleme şi să o abordăm prompt.
b. A fost desemnată cel puţin o persoană care să caute soluţia la problema respectivă. Persoanele alese erau cunoscute bisericii şi se bucurau de încrederea acesteia.
c. Au fost ascultate relatările şi opiniile ambelor tabere.
d. S-a ţinut cont de Scriptură. De exemplu, cu ocazia Adunării de la Ierusalim, conducătorii au luat în considerare atât Legea lui Moise, care vorbea despre circumcizie, cât şi Profeţii, care anunţau că aveau să existe şi credincioşi dintre neamuri.
e. Dovezile călăuzirii lui Dumnezeu au fost căutate şi prezentate.
f. În fine, hotărârea a fost comunicată, împreună cu motivaţiile ei. În situaţiile în care nu a putut fi comunicată direct de către conducătorii implicaţi, hotărârea a fost transmisă prin intermediul unei scrisori încredinţate unei persoane de încredere.

Prin urmarea acestei proceduri, a fost evitată divizarea şi au fost asigurate transparenţa şi răspunderea personală.

De discutat: Pot fi aplicate şi astăzi toate aceste principii? Argumentează. Care dintre ele îngreunează cel mai mult rezolvarea unui conflict? De ce crezi acest lucru?

II. Călăuzirea Duhului Sfânt
(Revezi împreună cu grupa Faptele 11:12-17.)

Duhul Sfânt apare în prim-plan în relatarea despre Petru şi Corneliu şi în cea despre Adunarea de la Ierusalim. Petru era conştient că Dumnezeu pusese la punct detaliile întâlnirii lui cu Corneliu: „Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire” (Faptele 11:12). Iar când Duhul Sfânt S-a revărsat vizibil asupra neamurilor, Petru a conchis: „Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” (vers. 17). Manifestarea vizibilă a Duhului Sfânt a oferit o dovadă în plus despre călăuzirea lui Dumnezeu, pe lângă modul în care îl condusese pe Petru la Corneliu. La fel, la Adunarea de la Ierusalim, Iacov a arătat că Dumnezeu a intervenit personal pentru a arăta că îi primeşte pe creştinii dintre neamuri. Apostolii au avut convingerea că Duhul Sfânt le-a îndrumat paşii către adevăr, exact aşa cum le promisese Isus înainte să moară (Ioan 16:13,14).

De discutat: Cum şi-a dat seama Petru că Duhul Sfânt îl conducea înainte să aibă confirmarea vizibilă a acestui fapt? Apostolii au urmat călăuzirea Duhului fără ezitare. Cum reacţionezi când primeşti un îndemn de la Dumnezeu să faci ceva?

III. Schimbarea percepţiei
(Revezi împreună cu grupa Faptele 15:1,2,13-20 şi Faptele 11:18.)

Nu este întotdeauna uşor să urmăm călăuzirea Duhului. Aceasta presupune să renunţăm la ideile noastre dragi, să admitem că ne-am înşelat şi să ne aliniem viaţa la planul lui Dumnezeu, lucru greu de făcut când a existat un conflict, pentru că simţim nevoia să salvăm aparenţele. În Faptele apostolilor, citim despre credincioşii evrei că au descoperit că trebuiau să abandoneze anumite convingeri despre circumcizie şi despre străini, convingeri adânc înrădăcinate în sufletul lor şi care ţineau de identitatea lor. Aşa cum era de aşteptat, a existat opoziţie; şi totuşi, Luca spune că, atunci când au auzit relatarea completă despre modul în care fusese revărsat Duhul Sfânt asupra neamurilor, credincioşii au înţeles că, într-adevăr, Dumnezeu condusese lucrurile în felul acesta (Faptele 11:18). Aprobarea vizibilă a lui Dumnezeu a facilitat tranziţia către noile practici ale bisericii.

De discutat: De ce şi-au luat timp delegaţii trimişi la Ierusalim să le povestească celor adunaţi despre convertirea neamurilor (Faptele 15)? De ce crezi că Petru şi-a organizat cuvântarea în jurul ideii că Dumnezeu alesese neamurile? În afară de revărsarea vizibilă a Duhului Sfânt, au existat şi alte argumente pe baza cărora credincioşii au acceptat ideea că nou-convertiții provenind din alte popoare nu trebuiau să devină evrei ca să poată deveni creştini?

3. APLICAŢIA

Întrebări

1. Cum reacţionezi de obicei când apare un conflict în biserică? Te alături imediat unei tabere sau faci tot ce-ţi stă în putinţă ca să eviţi conflictul? Cum ar trebui să reacţionezi în aceste situaţii?

2. Cum putem afla care este voia lui Dumnezeu atunci când apare un dezacord?

3. Concepţia creştinilor evrei despre moştenirea lor spirituală îi împiedica să înţeleagă că străinii puteau face parte din biserică. Ce concepţii specifice culturii noastre ne împiedică să recunoaştem călăuzirea lui Dumnezeu sau afectează modul în care înţelegem Scriptura? Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să-ţi descoperi ideile preconcepute care blochează calea interpretării corecte a Scripturii.

4. ACTIVITATE

SUGESTII

1. Creaţi o dezbatere sau o prezentare pentru tinerii din biserică pe tema identificării călăuzirii lui Dumnezeu în viaţa personală sau în viaţa bisericii.

2. Studiaţi sfaturile date de Ellen G. White participanţilor la Sesiunea Conferinţei Generale din 1888 care s-au trezit prinşi într-un conflict aprig legat de legea din Galateni. Un bun material pe care îl puteţi folosi este Manuscrisul 15, care poate fi găsit la paginile 163-175 din The Ellen G. White 1888 Materials. Puteți găsi informații și în Mărturii pentru biserică, Solii alese. Căutaţi în primul rând principiile pe care le prezintă ea pentru a merge înainte. Compară aceste principii cu principiile folosite de apostoli.