Poezia studiului 1

Dacă-I vrem iertarea

Gen. 1,26.27; 3,16-19; 4,1-15; 11,1-9; 15,5.6; Deut .7,6-11; Rom. 4,1-3; Gal. 3,29; Evr. 11,8-19; 1 Ioan 4,7,8,16.

Veșnicia iubitoare, după chipu-I ne-a creat
Și dorind să-I Fim aproape, în Eden ne-a așezat,
Însă noi am frânt cu dinții legea pom ce ni s-a dat.

Veșnicia iubitoare ne-a-ntins glasul Său duios,
Să ne scoată din tufișul răzvrătirii păcătos,
Însă noi făcut-am șorțuri din frunzișul veninos!

Veșnicia iubitoare ne-a-mbrăcat în al Său Har,
Dându-ne speranța vieții pe-al credinței sfânt altar,
Însă noi am strâns tot răul în al gândurilor jar!

Veșnicia iubitoare ne-a dat arcă de cuvânt,
Așezând o nouă față blestematului pământ,
Însă noi, în lut și smoală ne-am ascuns de Cel prea Sfânt!

Veșnicia iubitoare, avraamic ne-a ales
Și pe Golgota credinței, toată vina grea ne-a șters,
Însă noi, de vrem acasă, prin Hristos avem de mers!

Veșnicia iubitoare ne așteaptă încă-n prag,
Risipirea să ne-o-mbrace în mantaua Celui drag
Însă noi să vrem iertarea brațelor ce ne atrag!

Cornel Mafteiu
București, 04.10.2018