Ediția instructori (st. 9)
Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să observe cooperarea dintre Dumnezeu şi Pavel în lucrarea misionară: Dumnezeu îl încurajează pe Pavel şi îi îndreaptă paşii către locurile în care să lucreze, iar Pavel prezintă Evanghelia şi o adaptează la ascultători.
La nivelul sentimentelor: Să fie bucuroşi şi încrezători la gândul că Dumnezeu a fost de faţă de fiecare dată când ei au prezentat Evanghelia.
La nivel practic: Să lucreze cu îndrăzneală, dar şi cu tact în câmpul lor misionar.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Împreună-lucrători cu Dumnezeu
A. Pavel a primit de la Dumnezeu îndrumare şi încurajare prin viziuni. Nouă unde ni se oferă îndrumare şi încurajare?
II. Sentimente: Niciodată singuri
A. Cum putem să ne simţim la fel de aproape de Dumnezeu, oriunde ne-am afla, așa cum s-au simţit Pavel şi Sila în închisoare?
B. Ce aspect din a doua călătorie misionară a lui Pavel te motivează şi te încurajează să calci pe urmele lui?
III. Practic: Du-te!
A. Care este motivul principal pentru care nu dai mărturie activă despre credinţa ta în Hristos?
B. Roagă-te cu un prieten ca Dumnezeu să îndepărteze acest obstacol.
Rezumat: Gândul că suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu ne poate determina să facem pasul de la frică şi neîncredere la curajul de a răspândi Evanghelia. În plus, ne putem însuşi principiile de răspândire a Evangheliei din raportul despre călătoriile misionare ale lui Pavel.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Faptele 16:1-4,22-24.
Ideea de bază: A doua călătorie a lui Pavel merită atenţia noastră din cel puţin două motive: mai întâi, faptul că el a continuat să lucreze în condiţii extreme este motivator şi apoi, modul în care a lucrat cu oameni diverşi este instructiv.
În a doua sa călătorie misionară, Pavel a trecut printr-un carusel de experienţe: exorcizări şi lucrare misionară pe malul unul râu, bătăi, convertiri, respingeri, evanghelizare publică, închisoare, atacuri din partea mulţimii anarhice şi altele. Noi avem tendinţa de a evalua prezenţa lui Dumnezeu şi voinţa Sa în viaţa noastră în funcţie de evenimentele bune sau rele pe care le trăim. Cronica vieţii lui Pavel contestă ideea aceasta şi arată că ne putem confrunta cu probleme înfricoșătoare şi chiar cu suferinţă, chiar dacă împlinim voia lui Dumnezeu. Povesteşte-le membrilor grupei tale următoarea parabolă şi subliniază că, deşi ne place să ne identificăm cu bătrânul înţelept, în situaţii similare răspundem instinctiv ca vecinii.
Se povesteşte că un om bătrân avea un cal. Odată, calul i-a scăpat din grajd. Vecinii au venit atunci să-l consoleze.
– Ce ghinion! l-au compătimit ei.
Însă bătrânul nu părea deloc afectat şi le-a răspuns:
– Nu ştiu dacă e rău sau e bine.
Vecinii au plecat la casele lor nedumeriţi. După-amiază, calul s-a întors, aducând cu el o herghelie întreagă şi umplând curtea casei bătrânului. Vecinii au venit din nou la el şi i-au spus uluiţi:
– Ce noroc pe dumneata!
Bătrânul însă le-a răspuns meditativ:
– Nu ştiu dacă e rău sau e bine.
Mai târziu, băiatul lui a încălecat pe unul dintre caii cei noi şi şi-a rupt piciorul. Vecinii au venit iar şi au primit aceeaşi replică din partea bătrânului. În final, a trecut oastea prin sat şi i-a luat la război pe toţi tinerii destoinici. Băiatul bătrânului, având probleme cu piciorul, a scăpat. Şi de data aceasta, vecinii au primit aceeaşi replică.
Întrebări
1. Să presupunem că faci parte din echipa misionară a lui Pavel şi că ai mentalitatea „vecinilor”. Cât timp crezi că ai rezista în călătoria misionară?
2. Este necesar să nuanţăm descrierea caracterului lui Dumnezeu pentru a îngloba şi faptul că El a îngăduit ca Pavel să fie bătut cu nuiele (Faptele 16:22)?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Comentariu biblic
I. Înlăturarea obstacolelor nenecesare
(Revezi împreună cu grupa Faptele 16:1-5.)
Ne surprinde trecerea bruscă de la hotărârea de anulare a obligativităţii circumciziei luată de Adunarea de la Ierusalim (Faptele 15:19,20) la menţionarea imediat următoare a circumciziei (Faptele 16:3). Conștient de hotărârea adunării, Pavel hotărăște circumciderea lui Timotei. Şi textul ne spune că a făcut aceasta „din pricina iudeilor”. Una era să-i scuteşti de circumcizie pe credincioşii străini şi cu totul alta era să-i scuteşti de ea şi pe evrei. Dinspre partea lui Pavel, circumcizia este o chestiune fără relevanţă: el repetă în mai multe epistole că tăierea împrejur ori netăierea împrejur „nu este nimic” (1 Corinteni 7:19; Galateni 5:6; 6:15). Însă nici nu dorea să lase impresia că i-ar fi învăţat pe iudei „să nu-şi taie copiii împrejur” (Faptele 21:21).
În această ocazie însă, deşi îşi formase o concluzie teologică şi o practică misionară, Pavel se dovedeşte mereu conştient de convingerile persoanelor cu care lucrează şi atent la aceste lucruri. Vedem că, pentru Pavel, corectitudinea teologică nu dictează în mod necesar practica. Deşi face distincţie între aspectele esenţiale şi cele neesenţiale, el invocă totuşi criteriul grijii de a nu ofensa în mai multe domenii. Şi el, şi Timotei consideră circumcizia nenecesară, dar, ca să nu-şi ofenseze publicul-ţintă, se supun unor convingeri care nu le aparţin. Se poate consuma carnea adusă ca jertfă idolilor? Din punct de vedere teologic, Pavel ştie că „un idol este totuna cu nimic” şi admite că nu are nimic de câştigat cine mănâncă din ea, iar cine nu mănâncă nu are nimic de pierdut (1 Corinteni 8:4,8). Totuşi nu toţi creştinii au această convingere şi Pavel explică faptul că factorul determinant nu este carnea închinată sau nu idolilor, ci cugetul celor cu care stai la masă (Romani 14).
La baza lucrării misionare eficiente a apostolului Pavel stă sensibilitatea faţă de conştiinţa celorlalţi, nu practicarea unilaterală a propriilor convingeri, nu încăpăţânarea prin care ar fi putut fi o piatră de poticnire.
De discutat: Şi Timotei merită aprecieri aici. El a suportat durerea fizică doar ca să nu-i ofenseze pe fraţii lui iudei. În ce domenii ar trebui să procedăm şi noi la fel?
II. Identificarea providenţei în mijlocul anarhiei
(Revezi împreună cu grupa Faptele 18:9,10; 2 Corinteni 11:16-29.)
Nu avem nicio îndoială că Dumnezeu l-a însoţit pe Pavel în călătoriile sale misionare. Iar dacă Pavel a avut vreun dubiu, probabil că i-a dispărut atunci când a primit în viziune asigurarea Sa: „Eu sunt cu tine” (Faptele 18:10). Această afirmaţie nesofisticată poartă emblema unei relații strânse cu Dumnezeu şi a providenţei Sale. Iosif, fiul lui Iacov, este vândut ca sclav de „patriarhi”, dar Ştefan ne asigură că „Dumnezeu a fost cu el” (Faptele 7:9). Explicaţia pe care le-o dă Petru lui Corneliu şi celor din casa lui cu privire la puterea lui Isus de a vindeca şi de a face bine este aceea că „Dumnezeu era cu El” (Faptele 10:38). Isus vine în lumea noastră sub numele de Emanuel, nume care înseamnă „Dumnezeu este cu noi” (Matei 1:23), trimiţând la epilogul unor cărţi din Noul Testament şi prefigurând cerul nou şi pământul nou veşnic, unde „Dumnezeu Însuşi va fi cu ei” (Apocalipsa 21:3).
La ce ne putem aştepta însă în viaţa cu Dumnezeu aici? Relația aceasta comportă ideea de protecţie, de îndrumare divină sau de pace interioară? Probabil că da, dar observă bilanţul pe care îl face Pavel la un moment dat: cinci biciuiri a câte patruzeci de lovituri fără una, adică două sute de lovituri minus cinci, în total o sută nouăzeci şi cinci de lovituri; trei bătăi cu nuiele; o împroşcare cu pietre; trei naufragii, inclusiv o noapte şi o zi „în adâncul mării” (n.t. – „în largul mării”, NTR); numeroase pericole; nesomn; foame; sete; frig şi lipsă de îmbrăcăminte (2 Corinteni 11:24-27). Iar în final, ştim că a murit ca martir.
Prezentarea pe larg, în Faptele apostolilor, a vieţii lui Pavel, despre care ştim că se afla în grija lui Dumnezeu, ne oferă ocazia de a ne alinia aşteptările pe care le avem de la slujirea creştină la realitatea vieţii „cu Dumnezeu”. Trebuie notat în primul rând că suferinţa violentă a lui Pavel nu neagă faptul că Dumnezeu l-a protejat. Nu ştim din ce alte evenimente l-a scăpat. Este interesant de remarcat că i-a făcut în Corint următoarea promisiune: „Nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău” (Faptele 18:10). I-a oferit astfel răgazul necesar pentru vindecarea rănilor căpătate în Filipi şi un moment de repaus psihic de atâta suferinţă (tortură, după standardele de astăzi), ceea ce ne arată că Dumnezeu limitează suferinţa (compară cu Iov 1:12; 2:6).
În al doilea rând, suferinţa poate servi unui scop mai înalt. Bătăile şi întemniţarea lui Pavel în Filipi au condus la convertirea temnicerului şi a familiei acestuia. Şi au declanşat un lanţ de evenimente care i-au pus pe dregătorii (magistraţii) romani în situaţia de a prezenta scuze unui apostol creştin (Faptele 16:39). E ca şi cum cezarul I-ar cere scuze lui Hristos! În fine, suferinţa poate a avea rolul de a ne atesta consacrarea faţă de Hristos. Pavel îşi enumeră suferinţele când se apără de acuzaţiile apostolilor mincinoşi (2 Corinteni 11:13-29). Vorbele sunt goale şi mărturisirea de credinţă poate fi de moment. Isus a prevăzut că oamenii simbolizaţi prin sămânţa căzută în „locurile stâncoase” aveau să primească imediat Cuvântul adevărului, chiar cu bucurie, dar aveau să se dezică de el la fel de repede în faţa persecuţiilor sau a necazurilor. Dar şi reciproca este valabilă: suportarea necazurilor poate dovedi autenticitatea. Pavel trece testul şi, prin harul lui Dumnezeu, îl vom trece şi noi.
De discutat: Ce răspuns i-ai da cuiva care consideră că necazurile sunt semnul dezaprobării lui Dumnezeu?
3. APLICAŢIA PENTRU NOI
Durerea şi suferinţa constituie principalul motiv pentru care unii neagă existenţa lui Dumnezeu. Sunt creştini care nu Îi neagă existenţa, dar nu recunosc implicarea Lui în viața noastră. Spune-le membrilor grupei că suferinţa este un subiect dificil şi că nu ar trebui să ne grăbim să afirmăm că ea ar fi semnul că Dumnezeu ne-a abandonat.
Întrebare
Menţionaţi câteva cauze ale suferinţei. Ce parte are Dumnezeu în fiecare?
4. ACTIVITATE
Dacă atmosfera este potrivită, stimulează-i pe participanţi să fie vulnerabili, realizând tu primul următoarea activitate. Povesteşte despre o situaţie în care ai suferit şi pe care acum, în lumina providenţei lui Dumnezeu, o înţelegi altfel.
