Ediția instructori (st. 8)
Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să descopere cauzele pentru care schimbarea criteriilor pentru intrarea în familia legământului lui Dumnezeu poate fi o provocare.
La nivelul sentimentelor: Să se identifice emoţional cu credincioşii cărora le era dificil să-i accepte în familia lui Dumnezeu pe cei despre care crezuseră până atunci că aveau obligaţia să-i evite.
La nivel practic: Să aplice lecţiile date de Adunarea de la Ierusalim, care a respectat atât includerea tuturor oamenilor în familia lui Dumnezeu, cât şi menţinerea sfinţeniei în cadrul acesteia.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Neamurile să rămână neamuri
A. Cum ne influenţează hotărârile Adunării de la Ierusalim teologia despre misiunea pentru persoanele radical diferite de noi?
B. Ce situaţii de astăzi sunt asemănătoare cu problema neamurilor (circumcizia) pe care a abordat-o atunci biserica din Ierusalim? Ce situaţii nu sunt asemănătoare?
II. Sentimente: Nicio diferenţă între noi şi ei
A. Ca adventişti, cum putem să ne considerăm privilegiaţi, dar nu superiori?
B. Ştiind că schimbarea este dificilă, ce putem face pentru a-I permite Duhului Sfânt să ne ţină emoţiile sub control?
III. Practic: Să ţinem pasul cu Dumnezeu
A. Unii creştini pot frâna misiunea bisericii în numele păstrării curăţiei doctrinare. Ce putem face pentru a nu cădea în această capcană?
B. Ce responsabilităţi le reveneau participanților la Adunarea de la Ierusalim în vederea menţinerii unităţii?
Rezumat: Biserica trebuie să se străduiască să înțeleagă planul lui Dumnezeu pentru a reprezenta corect voinţa Sa. Membrii trebuie să renunţe la ideile care nu mai sunt valabile şi la egoul lor pentru a-I permite Duhului Sfânt să lucreze.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Faptele 15:1-21.
Ideea de bază: Voinţa lui Dumnezeu poate avea câştig de cauză chiar şi în situaţii critice, dacă poporul Său va asculta şi va lua aminte la mărturia despre lucrarea Duhului Sfânt şi la confirmările din scrierile profeţilor.
Cu ocazia întrunirii bisericii din Ierusalim, s-a petrecut un fapt remarcabil pe care tu, ca instructor, ar trebui să-l aduci la cunoştinţa membrilor grupei tale: învățături şi practici religioase şi sociale care fuseseră susţinute milenii întregi, trebuiau acum schimbate oficial. Dumnezeu modificase treptat concepţia credincioşilor Săi despre celelalte popoare începând cu lucrarea lui Isus şi până la experienţa lui Petru şi la mărturia lui Pavel despre botezul neamurilor cu Duhul Sfânt. Adunarea de la Ierusalim reprezintă, pe bună dreptate, apogeul lucrării minunate a lui Dumnezeu de schimbare a inimii unui popor.
Discuţie introductivă: Evenimentele de dinaintea şi din timpul Adunării de la Ierusalim ne arată cum este influenţată practica bisericii de intenţiile mai ample ale lui Dumnezeu.
Ce principii din Faptele 15 ne ajută să facem distincţie între ce este permanent şi ce este temporar în Scriptură?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Faptele 15 le poate pune unele dificultăţi participanţilor la Şcoala de Sabat. Există în Vechiul Testament porunci explicite ca străinii (şi desigur evreii) să se supună circumciziei. Ajută-i pe membrii grupei să observe modul cum a influenţat perspectiva mai amplă asupra istoriei lui Israel decizia Adunării de la Ierusalim.
Comentariu biblic
I. Dezbaterea
(Revezi împreună cu grupa Faptele 15:1-7.)
Parcă-i vedem pe fariseii care crezuseră cum prezintă metodic textele din Scriptură în cadrul dezbaterii despre problema neamurilor/circumciziei (Faptele 15:5,7). Textele despre circumcizie sunt clare, imperative şi îl includ în mod explicit pe „străin” (Geneza 17:12-14,27; Exodul 12:44,48; Iosua 5:4-9). Nu există texte care să infirme această cerinţă. Din acest punct de vedere, argumentele lor par solide. De asemenea, aveau argumentul de bun-simţ că Isus era evreu, că venise la poporul evreu şi că împlinise profeţiile din scripturile ebraice. Ce era atât de exagerat să-i ceri străinului să devină evreu ca să poată avea un Mântuitor evreu? Ritualul circumciziei îi oferea această posibilitate!
De discutat: Dacă fariseii ar fi fost protestanţi, probabil că ar fi invocat principiul Sola Scriptura pentru a-şi susţine poziţia. Tu ce le-ai fi răspuns?
II. Mărturia, Scriptura şi istoria Israelului
(Revezi împreună cu grupa Faptele 15:7-21.)
Pentru evreii din primul secol, inaugurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ în zilele din urmă coincide cu venirea lui Mesia (Marcu 1:14,15; Evrei 1:1,2), cu restabilirea monarhiei davidice (Isaia 9:6,7; Matei 21:9), cu înnoirea legământului (Ieremia 31:31-34) şi cu salvarea spirituală/naţională a poporului Israel (Isaia 66:17-24; Faptele 1:6). Lucrarea Duhului Sfânt din timpul sfârşitului face parte integrantă din acest tablou al evenimentelor (Isaia 32:14-18; Luca 4:17-21; compară cu Isaia 61:6; Faptele 2:17). De aceea, mărturia lui Petru că Duhul Sfânt le-a fost dat şi neamurilor (Faptele 15:8) subliniază ideea că planul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului pentru salvarea lui Israel intrase în acţiune şi că atrăgea în mod miraculos popoarele, aşa cum era scris în profeţii. Atragerea străinilor şi intrarea lor masivă în Israel (Isaia 49:6; 60:1-3; Ieremia 33:9; Mica 4:2 etc.) şi, ca atare, în legământul de mântuire cu Yahweh sunt confirmate de profeţi (lucru pe care urmează să-l menţioneze Iacov). Aşadar, deşi nu citează niciun text, în mărturia lui despre faptul că neamurile au primit Duhul Sfânt, Petru invocă momente din istoria lui Israel, ca parte a planului de mântuire şi plasează acest eveniment în acest context. În consecinţă, istoria lui Israel trecuse cu mult de stadiul de circumcidere sporadică a străinilor sau de înconjurare a mării şi pământului pentru a face prozeliţi (vezi Matei 23:15). Împărăţia lui Dumnezeu urma să devină un fenomen mondial, depăşind orice graniţă etnică ori naţională (Faptele 1:8), iar fariseii încă se mai cramponau de faptul că Avraam i-a circumcis pe toţi cei din casa lui!
Mântuirea se transpune în plan istoric, în plan profetic, dar şi în plan sufletesc. Ea a fost menită dintotdeauna să includă inima. Petru Îl invocă pe Dumnezeu în cadrul dezbaterii pentru că doar El poate depune mărturie despre ce se petrece în inima cuiva. Dumnezeu „a mărturisit pentru ei [pentru cei dintre neamuri] şi le-a dat Duhul Sfânt” (Faptele 15:8). Ce anume a mărturisit El? Că „le-a curăţit inimile prin credinţă” (Faptele 15:9). Această curăţire a inimii, amintită în contextul discuţiei despre circumcizie, făcea trimitere la vechiul apel la tăierea împrejur a inimii (Deuteronomul 10:16; 30:6; Ieremia 4:4). Pavel evidenţiase deja această legătură când a declarat că iudeu adevărat este cel care are inima tăiată împrejur „în duh” (Romani 2:29). Şi dacă Dumnezeu depusese deja mărturie că a circumcis/curăţit inimile străinilor şi dacă dovada acestei circumcizii spirituale a fost o adevărată Cincizecime a neamurilor, nu este de mirare că Petru îi avertizează pe cei de faţă să nu-L ispitească pe Dumnezeu, ca și cum El nu Şi-ar fi descoperit intenţiile în această chestiune.
Petru încheie cu aceeaşi idee cu care a început. Dumnezeu „n-a făcut nicio deosebire între noi [evreii circumcişi] şi ei [străinii necircumcişi]” când a dat Duhul Sfânt. Prin urmare, cei circumcişi şi cei necircumcişi sunt mântuiţi „prin harul Domnului Isus” (Faptele 15:9,11).
Dovezile au fost prezentate. Petru, Pavel şi Barnaba au depus mărturie că Dumnezeu lucra prin ei cu oamenii din alte popoare. Iacov a venit atunci să susţină printr-un citat din profeţi faptul că mărturia lor era validă. Dumnezeu avea să ia „dintre neamuri un popor pentru Numele Său” (Faptele 15:14, NTR).
De discutat: De ce a fost nevoie, în cadrul dezbaterii din Ierusalim, să se facă apel la mărturia apostolilor cu privire la lucrarea Duhului Sfânt, dar şi la Scriptură şi la istoria lui Israel?
3. APLICAŢIA PENTRU NOI
Unii creştini recurg în principal la experienţa „spirituală” subiectivă pentru a afla voia lui Dumnezeu. Alţii au o abordare obiectivă şi se bazează cu precădere pe Biblie. Faptele 15 ne arată că aceste două principii trebuie urmate împreună. Încurajează-i pe membrii grupei să se gândească bine la necesitatea de a cumpăni experienţa personală cu interpretarea biblică şi invers.
De discutat: Subiectul este delicat. Cereţi grupei să dea exemple de legi referitoare la relaţii sociale şi legi de igienă date lui Israel prin Moise, care nu mai sunt aplicate sau aplicabile astăzi (legile referitoare la sclavie, la lepra de pe case, la cartea de despărţire, la levirat, la apa de gelozie etc.) şi de practici numite de Dumnezeu „urâciune”, „păcat”, considerate astăzi ca acceptabile, fireşti, necondamnabile.
4. ACTIVITATE
Discutaţi în grupă despre problemele actuale cu care se confruntă unii dintre cei care doresc să intre în biserică, legate de obiceiuri locale împământenite, dar nebiblice, de aspecte de stil de viaţă, de doctrine specifice bisericii. Există şi „tradiţii adventiste” care au ca temei nu un text biblic, ci argumente de tipul „aşa s-a făcut la noi dintotdeauna”, „aşa făceau pionierii credinţei”, „aşa am învăţat de la pastorul care m-a botezat”? Ce e bine să se păstreze şi ce nu este absolut necesar? Încercaţi să faceţi distincţia, prin exemple concrete, între sfat şi poruncă, între îndemn şi principiu.
