Poezia studiului 1

Norul slavei Lui

Deut. 19,15; Luca 24,44-48; Fapte 1,6-14.21-26.

Învierea lui Hristos reaprinde-n ucenici,
Visul care-i anima pe evreii mari și mici:
„Spune, Doamne, a sosit vremea marelui regat,
Să-i alunge pe romani și să ne fii împărat?”

Nu cumva, acum, și noi căutăm în profeții
Sensuri care ne convin și le credem bogății,
Sfințitoare, de urmat, impunându-le mereu,
Ca pe-o haină de creștin, însă fără Dumnezeu.

Pentru ochii minții lor, din Eden pân’ la Calvar,
El, Hristos, le deschidea Evanghelia de har;
Însă-atunci, ca și acum, ceața de tradiții grea
Ne împedică să fim în împărăția Sa.

Strânși în camera de sus pentru-al Cinzecimii dar,
Azi, pe noi ca și pe ei, Domnul, Cel ce vine iar,
Printre semeni ne-a trimis, vetre pline de Duh Sfânt,
Martori pentru El să fim pân’ la margini de Pământ.

S-a-nălțat ascuns de nor; ucenicii L-au văzut
Și că va veni la fel, cu tărie au crezut.
Este vremea noastră-acum să vestim venirea Sa,
Plini de Duhul Său cel Sfânt până Norul vom vedea!

Cornel Mafteiu
București, 04.07.2018