Poezia studiului 13

Fulgerul venirii Lui

Is. 13,6.9; Zah. 14,9; Daniel 2,34.35.44.45; 12,1; Țef. 2,1-3; Mat. 24,27.30.31; 26,64;
Rom. 6,5; 1Cor. 15,42-44.53-55; Filip. 3,21; 1 Tes. 4,16.17; 2 Tes. 1,7-10; 2 Tim. 4,6-8; Tit 2,13; Apoc. 1,7.

În frunzișul răzvrătirii, lăcrimând m-a căutat,
Și-n veșmânt de veste bună, Cel ce vine m-a-mbrăcat.
Veacuri au trecut în grabă peste lutul păcătos,
Până l-a găsit în zdrențe întruparea lui Hristos
Pe veșmântul morții mele, dându-mi învierea Lui,
Ca nădejde-a întâlnirii sus pe norul cerului.

Azi, veșmântul nemuririi, prin credință îl aștept,
Și un dor de-nveșnicire mi s-a cuibărit în piept.
Ziua Domnului e-aproape, mai aproape ca oricând
Și ca fulgerul pe boltă, El se-arată în curând,
Drept și sfânt în judecată, nimicind orice păcat,
Instalându-și veșnicia pe Pământul Nou, curat.

Încă din Eden, vestită de Cel care vine iar,
Piatra zilei ispășirii zăbovește la hotar;
Însă norul fulgerării, în curând va fi văzut
De oricine-n revenire a crezut sau n-a crezut.
Cei înveșmântați în crezul învierii de pe-acum,
Vor intra în slava Celui ce preface totu-n scrum.

Ziua dreaptă a mâniei Mielului jertfit pe lemn,
În curând ‘și-arată-n boltă fulgerul iubirii demn;
Mâna Pietrei care crește, strânge grâul la un loc,
Aruncând neghina toată în al veșniciei foc.
De vom fi sau nu în viață, vine ziua Domnului;
Vino, deci, s-aștepți cu mine fulgerul venirii Lui!

Cornel Mafteiu
București, 12.06.2018