Ediția instructori (st. 13)
Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască realitatea şi importanţa revenirii Domnului Isus.
La nivelul sentimentelor: Să aştepte cu nerăbdare şi cu bucurie întâlnirea cu Domnul lor.
La nivel practic: Să nutrească această speranţă, în ciuda perspectivei morţii şi în ciuda tristei realităţi prezente.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Sfârşitul este începutul
A. De ce instalarea Împărăţiei cereşti atrage după sine distrugerea împărăţiilor pământeşti?
B. De ce putem susţine că revenirea lui Isus este o realitate şi nu o alegorie (parabolă)?
C. De ce este logică revenirea lui Isus?
II. Sentimente: Dor de El
A. Ce sentimente ai când te gândeşti la a doua venire?
B. Ce efecte are ea asupra concepţiei tale despre lume şi viaţă?
C. De ce revenirea lui Isus e singura soluţie reală la suferinţa noastră?
III. Practic: Speranţă contra speranţă
A. Cum te ajută revenirea Domnului să faci faţă nedreptăţilor prezente?
B. Cum te ajută să înfrunţi moartea?
C. Cum te ajută a doua venire să iei decizii corecte în viaţa zilnică?
Rezumat: Revenirea lui Isus este credinţa fundamentală care dă sens religiei creştine. Este evenimentul care împlineşte toate visurile şi speranţele omenirii.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: 2 Timotei 4:7,8.
Ideea de bază: A doua venire a lui Isus nu este doar un adevăr dogmatic care trebuie repetat într-un crez. Ea este piatra unghiulară a vieţii noastre spirituale. Cererea lui Isus, „vie Împărăţia Ta” (Matei 6:10) constituie cea mai importantă parte din modelul de rugăciune pe care ni l-a lăsat. Vechii israeliţi se rugau cu faţa către Ierusalim (Daniel 6:10), fiindcă aşa îşi exprimau ei speranţa.
A doua venire a Domnului Hristos înglobează toate celelalte puncte de credinţă creştine. Studiază împreună cu membrii grupei semnificaţia numelui „adventist de ziua a şaptea”. Invită-i să se gândească ce sens au cele două elemente ale lui şi să observe tensiunea dintre ele. Apoi împărtăşeşte-le următorul citat: „Numele nostru este format din două elemente opuse… În timp ce expresia «de ziua a şaptea» ne conectează la experienţa pământească şi la istoria umană, cuvântul «adventist» ne leagă de viitor, de ceea ce va urma după istoria umanităţii, şi aparţine domeniului profeţiei, arătând către orânduirea cerească. În timp ce expresia «de ziua a şaptea» ne aşază în faţă realitatea prezentă a cetăţii pământeşti şi ne face să respirăm în ritmul timpului «de sub ceruri» (Eclesiastul 3:1), cuvântul «adventist» ne duce de aici şi ne determină să visăm, să ne rugăm şi să sperăm la venirea Împărăţiei cerului şi întăreşte în inima noastră speranţa «veşniciei» (Eclesiastul 3:11).” (Jacques Doukhan, „The Tension of Seventh-day Adventist Identity: An Existential & Eschatological Perspective”, Journal of the Adventist Theological Society, 26 ianuarie 2015, pp. 29–30)
Discuţie introductivă: Studiază împreună cu participanţii relaţia dintre a doua venire şi alte două sau trei puncte de doctrină ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Dacă nu am avea această speranţă, ce s ar întâmpla cu celelalte adevăruri? Ce legătură există între a doua venire şi porunca despre Sabat?
De discutat
1. De ce începe Biblia cu geneza lumii şi se încheie cu instalarea Împărăţiei lui Dumnezeu? Ce alte exemple poţi aduce ca să dovedeşti că există o relaţie între aceste două evenimente?
2. De ce este imposibil să fim adventişti buni dacă nu păzim Sabatul? Şi de ce este imposibil să fim adventişti buni dacă nu avem speranţa revenirii lui Isus?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
În ultimul secol, mulţi teologi creştini au subliniat importanţa întâlnirii personale cu Isus Hristos. În opinia lor, tot ce contează este relaţia personală cu El, viaţa morală şi credinţa că El ne iubeşte acum şi aici. Studiul acesta va aborda această concepţie nocivă. Speranţa biblică nu este legată de viaţa aceasta, ci de o lume radical diferită, care va fi adusă la existenţă prin intervenţia reală şi directă a lui Dumnezeu şi în care nu va mai exista ameninţarea morţii.
Comentariu biblic
I. Împărăţia viitoare
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 2:34,35.)
Profeţiile lui Daniel ne arată că Împărăţia lui Dumnezeu se va deosebi net de toate celelalte împărăţii pământeşti. Istoria omenirii este prezentată în profeţie ca o succesiune de împărăţii care apar şi dispar, dar care păstrează fiecare puţin din împărăţiile anterioare.
În schimb, Împărăţia lui Dumnezeu este înfăţişată ca apărând deodată din cer, fără să aibă vreo legătură cu împărăţiile pământeşti precedente. Mai mult, instalarea ei atrage după sine distrugerea completă, din temelii a acestora: „Nici urmă nu s-a mai găsit din ele” (Daniel 2:35). Actul acesta nu este rodul vreunui război dintre oameni sau al vreunui dezastru ecologic. După cum crearea lumii a fost lucrarea unică a lui Dumnezeu, la fel, distrugerea lumii va avea loc „fără ajutorul vreunei mâini” (Daniel 2:45). De asemenea „Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 2:44). Împărăţiile pământeşti nu durează şi nu au viitor, dar Împărăţia lui Dumnezeu este veşnică.
Perspectiva aceasta de viitor a Împărăţiei lui Dumnezeu conţine secretul înţelepciunii biblice. Dacă înţelepciunea lumii este orientată către prezent, înţelepciunea Împărăţiei lui Dumnezeu este orientată către viitor. Tot ce facem trebuie verificat din acest unghi. Ellen G. White ne sfătuieşte: „Niciun proiect de afaceri sau plan de viaţă nu poate fi sănătos sau complet dacă are în vedere numai anii scurţi ai vieţii de acum și nu are soluţii pentru viitorul fără sfârșit. Tinerii să fie învăţaţi să includă și veșnicia în calculele lor.” (Educaţie, ed. 2012, p. 124)
De discutat: Prin ce se deosebesc împărăţiile pământeşti (reprezentate de metale) de Împărăţia cerului (reprezentată de piatră) în viziunea din Daniel 2? De ce este imposibil de împăcat adevărul despre revenirea lui Isus cu ideea evoluţiei?
II. Ca un hoţ
(Revedeţi, în grupă, 1 Tesaloniceni 5:4; Apocalipsa 3:3; 16:15.)
Perspectiva biblică asupra speranţei este radical diferită de perspectiva oamenilor. Toate filosofiile umane despre speranţă se aşteaptă ca soluţia la suferinţa actuală să fie rodul eforturilor oamenilor. Însă Biblia promite că soluţia la problema noastră va veni de la Dumnezeu, din cer. De aceea ea declară că Mântuitorul şi Mesia va veni „pe norii cerurilor” (Daniel 7:13; vezi Matei 24:30; Apocalipsa 14:14). Noi nu ne putem salva singuri, după cum nici nu ne putem crea singuri!
Şi nici nu putem prezice data revenirii. Potrivit Bibliei, „sfârşitul” nu va fi un proces gradat, rezultatul maturării progresive. Ebraicul qets pentru „sfârşit” derivă din verbul ebraic qatsats care înseamnă „a tăia” (Deuteronomul 25:12) şi se referă la un eveniment brusc, care nu are nicio legătură cu evenimentele precedente. De aceea, venirea lui Isus va fi o surpriză şi va cădea ca o lovitură fulgerătoare şi decisivă.
Biblia aseamănă venirea lui Hristos cu venirea unui hoţ. Deducem că lumea pe care o va lua El nu se află în prezent în mâinile Sale, ci în mâinile duşmanului (Matei 13:28; compară cu Iov 1:11,12). Ca să ne salveze, Dumnezeu este nevoit să pătrundă brusc în lumea noastră, „ca un hoţ”, şi să ne ia la Sine aşa cum i-a „scos” pe israeliţi din mâna faraonului sau pe oamenii posedaţi din mâna Diavolului (Matei 12:28,29).
De discutat
1. De ce nu pot oamenii să se salveze singuri?
2. Ce filosofii omeneşti despre speranţă cunoşti? Din ce cauză sunt ele nefondate?
3. De ce va fi a doua venire a Domnului Hristos o surpriză pentru lumea întreagă, inclusiv pentru poporul lui Dumnezeu?
4. De ce este necesar ca Dumnezeu să intervină brutal pentru salvarea lumii?
5. Ce lecţii despre pregătirea pentru revenirea lui Hristos putem desprinde din asemănarea ei cu venirea unui hoţ? (Citeşte Matei 24:44.)
III. Un cer nou şi un pământ nou
(Revedeţi împreună, în grupă, Isaia 65:17-25.)
Dumnezeu nu doar va lua, ci va şi oferi lucruri noi. Va nimici Împărăţia Babilonului şi va crea Noul Ierusalim. Va înlocui moartea cu viaţa veşnică. Învierea morţilor va fi primul eveniment care va avea loc cu ocazia revenirii. Daniel este cartea din Vechiul Testament care vibrează cel mai tare de această speranţă (Daniel 12:2,3,13). Vom trăi veşnic într-un trup nou. Împărăţia lui Dumnezeu va fi un loc dincolo de orice imaginaţie (1 Corinteni 2:7-9). Aceasta nu înseamnă totuşi că va depăşi capacitatea noastră de a o percepe. Promisiunea lui Dumnezeu este reală, chiar dacă depăşeşte puterea noastră de a ne-o imagina. „Hoţul” este real, nu unul plăsmuit de mintea noastră. Raiul este un loc real, pregătit de Isus pentru noi (Ioan 14:2). Viaţa în Împărăţia Sa va fi reală, diferită de viaţa pe pământ, pentru că, pentru prima oară după Eden, nu va mai exista umbra morţii.
De discutat: De ce nu suntem în stare să ne imaginăm cum va fi Împărăţia lui Dumnezeu? De ce motiv învierea morţilor exclude ideea nemuririi sufletului?
3. APLICAŢIA
Autorul ediţiei pentru instructori a studiilor biblice de trimestrul acesta a fost intervievat odată la un radio public francez. În timpul emisiunii, a vorbit despre speranţa în Împărăţia lui Dumnezeu. Ca să-l contrazică şi să sugereze că lucrurile în care credea invitatul nu sunt reale, tehnicianul muzical, un ateu, a transmis o melodie foarte cunoscută despre o pasăre care zboară pe cer. Pentru tehnician, raiul însemna doar păsări şi cer literal. Cum putem arăta că a doua venire şi tot ce are legătură cu ea sunt lucruri reale?
Întrebări
1. De ce nu putem da mărturie despre Împărăţia cerească a lui Dumnezeu atât timp cât nu trăim ca nişte cetăţeni ai ei aici şi acum?
2. Ce lucruri prezente ne distrag atenţia de la Împărăţia lui Dumnezeu?
4. ACTIVITATE
Discută cu grupa despre problemele cu care ne confruntăm atunci când le vestim celor care nu cred în Dumnezeu adevărul despre revenirea lui Hristos.
Sugestii
1. Încurajează-i pe participanți să le împărtăşească și altora speranţa lor că Isus va reveni şi întreabă-i Sabatul viitor care a fost reacţia oamenilor.
2. Încurajează-i pe membrii grupei la introspecţie: Ce îşi propun să facă în urma studiilor din acest trimestru?
