Ediția instructori – st. 2

 

 

Obiective

 

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască faptul că au responsabilitatea de a le da mărturie oamenilor despre Dumnezeu.

La nivelul sentimentelor: Să nutrească dragoste şi respect faţă de semeni şi să le trezească dragoste şi respect.

La nivel practic: Să-I rămână credincioşi lui Dumnezeu şi să rămână fideli identităţii lor, evitând compromisurile.

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Veţi fi martori până la sfârşitul lumii

Ce l-a motivat pe Daniel să fie martorul lui Dumnezeu?

În ce mod a dat mărturie?

Cum a răspuns căpetenia famenilor dregători la mărturia dată de Daniel?

 

Sentimente: A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-i iubi pe oameni

Explică condiţia cerută de Isus de a ne urî părinţii (Luca 14:26).

Cum poţi să-ţi iubeşti părinţii sau prietenii care nu cred în Dumnezeu?

Din ce cauză este mai eficientă mărturia despre adevăr a unui om care oferă şi primeşte dragoste decât mărturia unuia care este preocupat exclusiv de adevăr?

 

Practic: Uman şi sfânt

Cum pot păstra echilibrul între datoria de a asculta de poruncile lui Dumnezeu şi relaţia cu prietenii şi rudele care nu-mi împărtăşesc valorile?

În ce condiţii putem să-i iubim în mod real pe aceşti oameni?

 

Rezumat: Exemplul lui Isus, care S-a făcut om, dar nu a făcut nici un compromis, este un model stimulativ pentru creştini şi, mai ales, pentru adventiştii de ziua a şaptea.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

 

MOTIVARE

Pasajul central: Daniel 1:15,17.

Ideea de bază: Dumnezeu vrea ca poporul Său să răspândească în lume adevărul despre Împărăţia Sa. În îndeplinirea acestui mandat, de multe ori ne întrebăm ce metode ar trebui să folosim pentru vestirea adevărului. Din cartea lui Daniel, aflăm că adevărul are legătură cu forma în care este comunicat. Cartea sa este scrisă într-un stil elevat. Pentru cei care cunosc limba şi pot descifra lucruri de fineţe legate de formă, mesajul este amplificat de aceste subtilităţi de exprimare literară. Însă Daniel reuşit să dea o mărturie deosebit de puternică în favoarea adevărului şi prin viaţa sa, nu numai prin mesajele transmise prin cuvinte. Modul în care interacţiona cu cei din jur, felul în care îi trata, ce mânca şi ce bea, felul în care se achita de îndatoririle slujbei sale şi chiar ce spunea despre sine nu erau în dezacord cu mesajul spiritual pe care îl transmitea. Studiul aceasta ne va învăţa cum să fim martori într-o lume despărţită de Dumnezeu şi chiar ostilă Lui. La fel ca Daniel, şi noi suntem „în exil” aici, pe pământ – locul nostru este lângă Domnul –, şi dăm mărturie despre Împărăţia Sa, care nu poate fi văzută acum şi care este ceva necunoscut şi ciudat pentru mulţi oameni. Vom desprinde câteva principii din exemplul dat de Daniel şi de cei trei prieteni ai lui, care I-au rămas credincioşi lui Dumnezeu în tot timpul cât i-au slujit împăratului. Vom afla cu ce provocări s-au confruntat ei în mediul idolatru în care au trăit şi ce metode de mărturisire au folosit. Vom vedea cum a fost viaţa lor spirituală şi cum au reuşit să-şi transpună convingerile în viaţa de zi cu zi.

 

Activitate introductivă. Cartea lui Daniel are o importanţă aparte pentru adventiştii de ziua a şaptea. Ea conţine câteva adevăruri mai puţin înţelese de oameni în general, inclusiv de creştini. Din nefericire, cartea aceasta i-a atras pe extremiştii religioşi. Paradoxul este că ea este una dintre cărţile biblice cu cea mai largă adresabilitate. Ea prezintă singura speranţă de care au nevoie toţi oamenii, îndeosebi în lumea contemporană.

 

De discutat

1. De ce este ignorată cartea lui Daniel de unii oameni?
2. Ce speranţă ne transmite ea?

 

APROFUNDAREA STUDIULUI

Ca adventişti de ziua a şaptea, cu siguranţă, suntem familiarizaţi cu cartea lui Daniel. Propune-le participanţilor să încerce s-o citească de parcă ar deschide-o pentru prima oară, pentru a nu gândi şi vorbi în clişee. Ţinta lor să fie aceea de a o citi cu alţi ochi şi de a descoperi noi perspective şi noi unghiuri de a aborda profeţiile. Descoperirile de acest fel şi bogăţia de sensuri le sunt promise în mod indirect cititorilor ei din timpul sfârşitului, fiindcă se precizează că ea va rămâne pecetluită până atunci (Daniel 12:9).

 

Comentariu biblic

 

Iubit de duşman

(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 1:9.)

În momentul în care Daniel a luat decizia de a-I rămâne credincios Domnului, s-a produs o minune: „Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători”. Este interesant că, imediat ce Daniel a luat hotărârea de a nu face compromis, Dumnezeu a aşezat dragoste şi respect în inima duşmanului.

Versetul acesta ne transmite două lecţii. În primul rând, Dumnezeu nu a făcut minunea până când Daniel şi cei trei prieteni ai lui nu şi-au riscat viaţa. Daniel nu a putut mânca hrană sănătoasă înainte de a da testul loialităţii faţă de Dumnezeu. Poate că vor exista ocazii când Dumnezeu ne va netezi drumul şi ne va povăţui pe cărări drepte (Psalmii 23:3), însă, în general, viaţa ne va pune în faţa unor situaţii contrare principiilor noastre. În al doilea rând, ca să-I fim credincioşi lui Dumnezeu nu înseamnă că trebuie să ne purtăm urât cu oamenii care nu-L cunosc. Daniel a decis să fie altfel şi să refuze invitaţia împăratului, dar a avut o purtare respectuoasă şi plăcută faţă de îngrijitorul lui şi i-a vorbit cu smerenie (Daniel 1:8,12). Este interesant de asemenea că textul nu aminteşte nimic despre dragostea şi respectul lui Daniel pentru stăpânul lui. Nu este suficient să ne iubim duşmanii, trebuie şi să le trezim iubire, ca dovadă a autenticităţii iubirii noastre pentru ei.

De discutat: De ce sunt mai receptivi la mărturia noastră oamenii care ne simpatizează?

 

Mărturie tăcută

(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 3:26-28; 2:11,21.)

Cea mai elocventă mărturie despre credinţa în Dumnezeu este modul de viaţă. Mărturia cea mai puternică pe care au dat-o cei trei tineri evrei a fost faptul că au ieşit vii din cuptorul aprins. Observă că ei nu au atras atenţia asupra lor. Nu au spus niciun cuvânt. Textul ne spune doar că „au ieşit din mijlocul focului” (Daniel 3:26). În centru era Dumnezeu. Aceasta este lecţia principală reţinută de Nebucadneţar în urma minunii la care asistase: „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care a izbăvit pe slujitorii Săi”. Martorii sunt amintiţi în plan secundar: „care s-au încrezut în El” (Daniel 3:28). Dar şi atunci accentul cade pe „El”. Avem aici ilustrarea metodei de mărturisire promovate în cartea lui Daniel: nu noi suntem în centrul atenţiei, ci Dumnezeu. Cei trei evrei nu au început să se laude (Uitaţi ce a făcut Dumnezeu pentru noi!). Toată lauda a fost a lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:31).

 

De discutat: Gândeşte-te la o situaţie în care altcineva a fost recompensat pentru un lucru făcut de tine sau când activitatea altcuiva, mai puţin importantă decât a ta, a fost apreciată, iar a ta nu a fost luată în seamă. Cum te-ai simţit? Discutaţi la grupă acest lucru, în contextul mesajului din Eclesiastul 9:11.

 

Închinarea luată în vizor

(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 3:7; 8:11.)

Problema cea mai importantă în cartea lui Daniel este închinarea, fiindcă Daniel se află în exil (departe de Ierusalim) şi slujeşte la curtea unui împărat păgân. Ea apare încă de la început, odată cu primul test al loialităţii, legat de respectarea regulilor de alimentaţie. Este foarte semnificativ faptul că, în cererea pe care i-o adresează îngrijitorului, Daniel face aluzie la un verset din relatarea biblică despre geneza lumii (Daniel 1:12; compară cu Geneza 1:29).

Al doilea test al loialităţii are loc când israeliţilor li se porunceşte să se plece în faţa statuii de aur ridicate de Nebucadneţar. Statuia aceasta era o replică a statuii din visul în care îi fusese arătat împăratului că Dumnezeu „va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 2:44). În mintea lui Nebucadneţar, Babilonul lua astfel locul Împărăţiei lui Dumnezeu. Intenţia lui ne reaminteşte de intenţia constructorilor Turnului Babel de a lua locul lui Dumnezeu (Geneza 11:4). De asemenea, „cornul mic” şi „împăratul de la miazănoapte” au aceeaşi mentalitate (Daniel 8:11; 11:31). În opoziţie cu aceste cazuri de închinare falsă, cartea lui Daniel conţine şapte rugăciuni făcute de Daniel, de cei trei tineri evrei şi de împăratul Nebucadneţar. Şi se încheie cu o binecuvântare (Daniel 12:12), lucru specific multor rugăciuni din Biblie (Psalmii 1:1; 119:1; Apocalipsa 1:3).

 

De discutat: Identifică în Daniel 3 caracteristicile închinării false şipe cele ale închinării adevărate. Ce rol joacă muzica în închinarea falsă? Ce legătură are rugăciunea cu studiul Cuvântului (Daniel 9:2,3)?

 

APLICAŢIA

Este de mirare că în era actuală a cunoştinţelor avansate şi a scepticismului mai există superstiţii şi tot felul de credinţe stranii. Pe de altă parte, apariţia fanatismului religios a generat violenţă, a creat iluzii şi a întreţinut false certitudini şi speranţe. După ce Îl resping pe Dumnezeul adevărat, oamenii caută în ei înşişi o soluţie pentru situaţia lor tragică.

 

Întrebări

 

Aplicaţi la situaţia din zilele noastre principiile desprinse până acum din cartea lui Daniel şi răspundeţi la următoarele întrebări:

1. De ce este cartea lui Daniel relevantă pentru noi astăzi? De ce este alimentaţia o chestiune importantă?
2. Care este semnificaţia profetică a pretenţiei cornului mic de a i se aduce închinare? Cum le putem transmite oamenilor acest adevăr dificil din cartea lui Daniel fără să-i înstrăinăm de noi?

 

ACTIVITATE

Sunt multe asemănări şi multe deosebiri între epoca în care a trăit Daniel şi vremea noastră. Pe timpul lui Daniel, oamenii erau religioşi însă se închinau la tot felul de zei. Astăzi, problema nu este păgânismul, ci lipsa de preocupare pentru religie. Ce putem face în această situaţie? De ce privesc mulţi oameni cu suspiciune diferitele biserici şi credinţa creştină? Ce lecţii din viaţa lui Daniel putem aplica astăzi?

 

Sugestii

 

1. Dacă este posibil, desemnează-i fiecărui membru câte o rugăciune din cartea Daniel. Cere-le participanţilor să noteze lucrurile care i-au impresionat cel mai mult în rugăciunea studiată. Apoi invită-i să-şi prezinte ideile şi să le compare cu ale celorlalţi.

 

2. De ce este mai dificil să lucrăm cu oamenii cu un statul social înalt, foarte bogaţi sau cu studii superioare? (Gândiţi-vă în primul rând la metodele noastre de comunicare şi nu daţi vina pe ei pentru a vă justifica insuccesul.) Cum a reuşit Daniel să le dea mărturie oamenilor cu autoritate şi oamenilor cu educaţie? Ce metode puteţi aplica?