Ediția instructori – studiul 8

 

Obiective

 

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască faptul că aducerea zecimii deschide vistieria lui Dumnezeu şi, totodată, distribuie binecuvântările Sale oamenilor, în vederea înaintării misiunii.

 

La nivelul sentimentelor: Să devină conştienţi de responsabilitatea de a returna zecimea, în vederea răspândirii Evangheliei.

 

La nivel practic: Prin influenţa şi eforturile personale, să-i încurajeze și pe alţii să aducă zecimea.

 

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Lucrarea lui Dumnezeu este susţinută de poporul Său

1. Care este scopul sau utilitatea principală a zecimii?
2. Cum trebuie distribuite binecuvântările lui Dumnezeu?
3. Care este relaţia dintre aducerea zecimii şi mântuirea prin credinţă?

 

Sentimente: Responsabilitatea de a investi în lucrarea lui Dumnezeu

 

1. Care este diferenţa dintre conştientizarea datoriei de a aduce zecimea (pentru a ajuta la înaintarea lucrării lui Dumnezeu) şi atitudinea legalistă (fariseică) faţă de zecime?
2. Ce pot face credincioşii pentru a cultiva imboldurile către generozitate prin care să fie feriţi de egoism?

 

Practic: Direcţionarea binecuvântărilor lui Dumnezeu către lucrarea Sa

1. Cum îi putem încuraja şi pe alţi credincioşi să aducă zecimea, fără să îi ofensăm?
2. Îi încurajăm să aducă zecimea dacă le prezentăm rezultatele eforturilor slujitorilor Evangheliei?
3. Ce influenţă are credincioşia faţă de chemarea lui Dumnezeu asupra credinţei noastre?

 

 

Rezumat: Înţelegerea impactului pe care îl are zecimea ne întăreşte decizia de a fi administratori credincioşi ai resurselor pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

 

Motivare

 

Pasajul central: 1 Corinteni 9:13,14.

 

Ideea de bază. Susţinerea lucrării lui Dumnezeu îi aduce dătătorului binecuvântări personale, spirituale şi temporare. Dumnezeu le dă binecuvântări şi celor care beneficiază de pe urma lucrării.

În cartea Educaţie, Ellen G. White zugrăveşte un frumos tablou al împărţirii binecuvântărilor cu alţii. Inspirându-se din fenomenul de acumulare a apelor curgătoare, ea prezintă două idei relevante pentru studiul nostru: 1) pe traseul pe care îl străbat până la vărsarea în mare, izvoarele se unesc, formând ape curgătoare mari, care dau viaţă vegetaţiei din acele zone; şi 2) deşi mările, fluviile şi oceanele ne atrag atenţia mai mult, ele nu ar fi nimic fără izvoarele care le alimentează. Ce legătură este între aceste analogii şi aducerea zecimii? Unde se întrebuinţează zecimea pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu există şi dezvoltare şi lucruri frumoase. Creşterea nu se produce la fel peste tot. Pilda Domnului Hristos despre tipurile de teren ne arată că şi locul unde cade sămânţa influenţează rezultatele. Uneori, creşterea are loc lent, alteori, repede, în funcţie de mai mulţi factori. Însă factorul vital este umiditatea. Unii spun că nu aduc zecimea pentru că sunt nemulţumiţi de rezultate; este valabil argumentul lor?

A doua analogie vorbeşte despre avantajele cooperării. După cum izvoarele şi pâraiele se unesc şi se varsă în râuri şi oceane, la fel eforturile noastre unite, chiar dacă ni se par firave, conduc la progrese majore pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

 

Activitate introductivă. Dacă ţi se pare potrivit, adu la grupă câteva papiote de mai multe culori. (Dacă nu ţi se pare potrivit, relatează următoarea experienţă şi discutaţi-o.) Ia un fir de aţă şi ţine-l întins cu ambele mâini. Cere unui participant să încerce să-l rupă dintr-o lovitură cu latul palmei. Ar trebui să se rupă uşor. Acum încercaţi să rupeţi două fire. Creşteţi numărul firelor de aţă până nu se mai rup. Apoi întreabă: „A fost ultimul fir de aţă mai tare decât celelalte?” „Atunci de ce nu s-au rupt când l-am adăugat?” (Toate firele împreună sunt mai puternice decât fiecare separat.) mesaj le transmite ilustraţia aceasta celor care vor să întrebuinţeze zecimea „lor” pentru alte proiecte, lăudabile poate, dar separat de ceilalţi membri ai bisericii? Ce beneficii apar atunci când credincioşii îşi unesc eforturile şi direcţionează zecimea către vistieria lui Dumnezeu?

 

Aprofundarea studiului

Te-ai întrebat vreodată cum a reuşit Isus să călătorească atât de mult, să predice regulat, fără să lucreze nimic altceva, şi totuşi să aibă ce mânca? Luca precizează că „mai erau [cu Isus] şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci, Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau” (Luca 8:2,3, sublinierea autorului). Aceste multe anonime îi susţineau pe Isus şi pe ucenici. În vechime, sistemul israelit le oferea susţinere leviţilor şi preoţilor prin intermediul zecimii. Credincioşii de astăzi au privilegiul de a adopta această practică de susţinere a lucrării lui Dumnezeu pe pământ.

 

Comentariu biblic

 

Porunca lui Hristos

(Recitiţi împreună în grupă 1 Corinteni 9:13,14; 2 Corinteni 11:7-10; şi Maleahi 3:10.)

Pavel declară că „Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie” (1 Corinteni 9:14). Cuvântul grecesc pentru „a rânduit”, diatasso, este redat în alte versiuni prin „a poruncit”, „a stabilit”, „a dispus”. Cuvântul „rânduit” transmite şi ideea de alegere. Acest plan de susţinere a celor care propovăduiesc Evanghelia a fost stabilit de Dumnezeu. Oricine vine cu un plan alternativ are datoria de a găsi un alt argument scripturistic, pentru că planul acesta poartă în mod clar aprobarea lui Hristos.

Când enunţă acest principiu în epistola către Timotei (1 Timotei 5:17,18), Pavel citează din ambele testamente (Deuteronomul 25:4 şi Matei 10:10, dar şi Luca 10:7), ultima fiind o afirmaţie a Domnului Hristos. Zecimea nu este o invenţie omenească pentru susţinerea lucrării Evangheliei, ci sistemul rânduit de Hristos în vederea înaintării Împărăţiei Sale.

 

De discutat. Cum ne fereşte această „rânduială divină” de ispita de a alege personal modul în care să întrebuinţăm zecimea?

 

Binecuvântări fără număr

(Recitiţi împreună în grupă 1 Petru 3:8,9 şi Faptele 20:35.)

Ce minuni s-ar petrece dacă creştinii ar fi dispuşi să susţină cu credincioşie creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu în modul rânduit de El!

Pot declara credincioşii cu onestitate că sunt pregătiţi pentru revărsarea binecuvântărilor cereşti?

Dumnezeu revarsă peste familiile noastre binecuvântările Sale materiale

şi spirituale. Şi planul Său este ca noi să devenim canale de binecuvântare, nu rezervoare! Cartea Educaţie, amintită mai devreme, ilustrează frumos acest principiu. Izvoarele alimentează pâraiele, pâraiele alimentează râurile, râurile alimentează mările şi, ducând mai departe ideea, mările alimentează oceanele, oceanele alimentează norii, norii produc ploaie, ploaia susţine izvoarele. Fiecare lucru creat de Dumnezeu contribuie la existenţa altui lucru şi primeşte beneficii din altă parte.

Credincioşii au fost aduşi la existenţă ca să dea. Locul rămas gol după dăruire este umplut de Dumnezeu. Dar oamenii plini de ei înşişi nu mai au loc pentru umplerea oferită de Dumnezeu. Ne mai mirăm atunci că oamenii care dau sunt mai fericiţi? Duhul lui Dumnezeu promite să umple golurile spirituale şi temporare. Să avem încredere în promisiunea Sa şi să aşteptăm ca El să suplinească lipsa!

 

De discutat. Ce se întâmplă cu planul rânduit de Domnul atunci când credincioşii încearcă să strângă binecuvântările pentru ei?

 

APLICAŢIA

Dumnezeu este proprietarul tuturor lucrurilor. Atunci de ce are El nevoie de banii noştri? Întrebare greşită!

Zecimea pe care o aducem nu ajunge „în buzunarele” lui Dumnezeu. Scopul ei principal nu este asigurarea salariilor slujitorilor Evangheliei.

Da, profesorii de Biblie, pastorii şi evangheliştii sunt susţinuţi din zecime, dar beneficiarul ei real este aducătorul zecimii.

Înţelepciunea divină, Hristos Însuşi a rânduit zecimea. Banii păstraţi pentru sine sunt bani pătaţi, care corup sufletul. Dumnezeu are pentru copiii Săi o dragoste fără egal şi îi cheamă să-şi dovedească credinţa prin înapoierea zecimii, convinşi că în acest fel, potenţialul lor de a creşte spiritual este nelimitat.

 

Întrebări

 

1. Noi credem că efortul omenesc nu are niciun aport la mântuire şi că suntem total dependenţi de Hristos pentru răscumpărare. Atunci de ce suntem tentaţi să credem că satisfacerea nevoilor noastre fizice depinde de efortul uman şi nu de binecuvântările lui Hristos?

 

2. Cartea Romani ne avertizează împotriva ideii că faptele noastre bune L-ar obliga pe Dumnezeu să ne mântuiască. De ce suntem înclinaţi uneori să credem că aducerea zecimii L-ar obliga pe Dumnezeu să ne asigure prosperitatea materială? De ce este greşită ideea aceasta şi cum dovedim că ea este rodul unei interpretări eronate a Evangheliei?

 

3. În afară de aducerea zecimii, prin ce alte metode îi putem susţine pe pastori, profesorii de Biblie, evanghelişti şi alte persoane aflate în prima linie a lucrării lui Dumnezeu?

 

4. Ce îi poţi spune unei persoane lezate de un pastor sau de un profesor fără scrupule pentru a o încuraja să continue să aducă zecimea?

 

5. Ce putem face în mod concret pentru a păstra vie astăzi amintirea credincioşiei lui Dumnezeu şi a nu uita binecuvântările Sale?

 

ACTIVITATE

 

Cei care aduc cu credincioşie zecimea i-au oferit omenirii nenumărate binecuvântări, dându-le celor chemaţi de Dumnezeu libertatea de a-şi dedica timpul şi energiile exclusiv lucrării de formare de ucenici. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea s-a transformat dintr-un grup mic de credincioşi din nord-estul Statelor Unite într-o comunitate mondială, pe măsura chemării sale arătate în soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Omeneşte, creşterea aceasta ar fi fost imposibilă, dacă nu ar fi existat oameni credincioşi şi darnici.

 

Sugestii

 

1. Citeşte o carte despre istoria bisericii adventiste şi despre dezvoltarea ei, acordând o atenţie specială perioadelor de criză financiară şi modului cum a scos-o Dumnezeu din acea criză.
2. Citeşte o biografie a unei persoane cunoscute pentru credinţa ei şi pentru credincioşia în aducerea zecimii.
3. Alege un imn (sau, dacă poţi, compune) despre credinţă, credincioşie şi zecime. Citeşte versurile în grupă şi propune-l ca imn al săptămânii.