Materiale pentru instructori (studiul 3)

Obiective

 

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască faptul că Dumnezeu este Creatorul, singurul care merită toată închinarea.

 

La nivelul sentimentelor: Să aprecieze dragostea uimitoare manifestată de Dumnezeu în calităţile Sale de Creator şi de Dătător.

 

La nivel practic: Să se închine lui Dumnezeu, Creatorul şi Răscumpărătorul ce-Și arată dragostea faţă de oameni, binecuvântându-i zilnic.

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Atributele divine

1. Cine este Dumnezeu, potrivit descrierii Sale din Sfânta Scriptură?
2. Ce roluri Şi-a asumat Domnul Isus?
3. De ce are Dumnezeu drept de proprietate asupra noastră?

 

Sentimente: Hristos, Proprietar şi Prieten

1. În ce fel adâncește dublul rol al lui Hristos de Proprietar şi Prieten relaţia noastră cu El?
2. Cum ne este afectată atitudinea faţă de universul creat şi faţă de elementele lui materiale de adevărul că Isus l-a creat?
3. Ce putem face pentru a ne bucura de o relaţie mai profundă şi mai apropiată cu Creatorul nostru?

 

Practic: Isus, obiectul închinării

1. În ce moduri creative, care să reflecte puterea Sa creatoare, ne putem exprima adorarea faţă de Dumnezeu?
2. Cum le putem împărtăşi eficient devoţiunea noastră faţă de Hristos celor care nu cred că lumea a fost creată?
3. Dacă nu există un Creator, cui s-ar putea închina oamenii?

Rezumat: Omul a fost creat cu nevoia de a se închina. El se poate închina sieşi, lucrurilor sau Creatorului. Doar ultima opţiune aduce satisfacţie de durată, găsirea locului personal în univers şi adevăratul sens al vieţii.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

 

Motivare

Pasajul central: Filipeni 2:9-11.

Ideea de bază. Oameni au fost creaţi cu nevoia de a se închina. Nevoia aceasta este împlinită în mod satisfăcător atunci când închinarea este îndreptată către Dumnezeu şi nu către lucrurile create. Alternativele sunt clare: Îi putem sluji fie lui Dumnezeu, fie lui Mamona. Mamona nu este sinonim cu Satana, cum cred unii. Este un cuvânt aramaic împrumutat de textul grecesc al Noului Testament şi are sensul de avere sau bogăţie. Multe traduceri moderne îl traduc prin bani, deci Mamona nu este ceva rău în sine.

Însă a-i sluji lui Mamona este un lucru rău. Cui îi slujim noi: Părintelui nostru ceresc iubitor, care are grijă în fiecare zi de nevoile şi de multele noastre dorinţe, sau pietrei, hârtiei şi metalului (căci la acestea se reduc toate lucrurile noastre „preţioase” şi banii noştri)? Mulţi oameni care şi-au strâns averi şi care se consideră stăpâni peste ele constată că păstrarea, repararea şi depozitarea lor mănâncă atât de mult timp, încât au ajuns să trudească pentru ele ca nişte robi! Dar averile şi bogăţiile îşi au valoarea lor, atunci când recunoaştem că ele nu sunt decât nişte binecuvântări materiale oferite de un Creator iubitor pentru a fi date altora mai departe.

Activitate introductivă. Discutaţi despre venitul mediu pe economie şi despre ce se poate cumpăra cu el (alimente, îmbrăcăminte, adăpost, transport etc.). Subliniaţi limitele venitului.

Există nevoi pe care venitul nu le poate împlini?

Ce fac oamenii care au venituri sub medie pentru a-şi împlini cerinţele fireşti, elementare?

Pot banii să împlinească nevoile noastre emoţionale de dragoste, de apartenenţă, de sens al vieţii, de speranţă, de „nou”, de satisfacţie, de plenitudine?

Având în vedere aceste lucruri, avem motive să ne închinăm la Mamona? Avem motive să ne închinăm lui Dumnezeu?

Cere-le participanţilor să citească următoarele texte: Psalmii 50:10,11; Hagai 2:8; Matei 6:31-34; 7:7-11 şi Ioan 3:16. Discutaţi acum despre „limitele” lui Dumnezeu precum şi despre generozitatea Lui faţă de fiinţele umane. Comparaţi bogăţiile Sale cu venitul vostru limitat. Discutaţi despre nevoile emoţionale pe care banii nu le pot împlini, dar El poate. Din această perspectivă, de ce este mai logic să-I slujim lui Dumnezeu şi nu lui Mamona?

Aprofundarea studiului

 

Studiul de faţă explorează declaraţiile Bibliei cu privire la cine este Dumnezeu. Ea susţine că atributele lui Dumnezeu îi cheamă pe oameni la închinare. Tabăra adversă le oferă alternativele închinării la sine, la Mamona sau la Satana – la orice poate distrage atenţia de la Creator. Care sunt argumentele cele mai importante ale poziţiei creştine în favoarea afirmaţiei că doar Dumnezeu merită închinare? Pe ce atribute ale lui Dumnezeu se bazează această afirmaţie?

 

Comentariu biblic

 

Creatorul

(Recitiţi împreună în grupă Geneza 1:1; Psalmii 33:6-9; Isaia 45:11,12; Ieremia 51:15 şi Coloseni 1:13-18.)

 

În Epistola către coloseni, Pavel abordează şi calitatea de Creator a Domnului Isus, şi rolul Său de Răscumpărător. Mulţi cercetători consideră că Pavel a urmărit să combată aici o erezie nou-apărută care conţinea multe elemente ale sistemului de credinţe numit gnosticism. Dicţionarul Biblic HarperCollins defineşte gnosticismul astfel: „Un termen generic pentru o diversitate de mişcări religioase din primele secole ale erei creştine. Deşi grupările acestea difereau mult ca teologie, practici rituale şi etică, toate îşi propuneau să ofere salvarea din lanţurile opresive ale existenţei materiale prin gnoză, adică «cunoaştere»” (ed. 1996, p. 380, sublinierea autorului).

Gnosticii susţineau că lumea materială este rea în sine. Ideea aceasta nega învăţătura creştină din mai multe puncte de vedere. De exemplu, Dumnezeu n-ar fi putut fi Creatorul a ceva atât de rău precum lumea materială, pentru că El este desăvârşit şi este spirit (nu materie). Din moment ce Hristos a fost fără păcat, El nu Se putea întrupa (nu putea avea trup omenesc), fiindcă trupul, fiind materie, este rău.

Dar Scriptura ne învaţă că lumea materială este bună pentru că a ieşit din mâinile lui Dumnezeu (Geneza 1). Ea afirmă în mod repetat că Dumnezeu, prin Hristos, a creat totul. De aceea, El pretinde închinarea noastră. Pe baza adevărului că Dumnezeu este Creator, ea susţine că lumea materială (separată de păcat) este bună în sine.

 

De discutat. Ce ne învaţă Scriptura cu privire la lumea materială şi cum ne influenţează învăţătura ei stilul de viaţă şi practicile? Pe de altă parte, ce influenţă ar putea avea ideea eronată că lumea materială este rea în sine asupra stilului nostru de viaţă şi asupra practicilor noastre?

 

Răscumpărătorul

 

(Recitiţi împreună în grupă 1 Tesaloniceni 1:10; 1 Petru 1:18; Evrei

2:14,15 şi Galateni 3:13.)

 

Cerinţa lui Dumnezeu de a ne închina Lui în calitate de Creator este strâns legată de lumea materială. El ne-a creat fiinţe materiale şi ne-a pus la dispoziţie lumea materială pentru bucuria noastră, de aceea Îi datorăm devotamentul şi adorarea. În același fel, cerinţa lui Dumnezeu de a ne închina Lui în calitate de Răscumpărător este strâns legată de aspectele emoţionale şi spirituale ale fiinţei noastre. Pasajul din Evrei ne sugerează că întruparea lui Hristos (care I-a dat posibilitatea de a Se identifica total cu omenirea prin adoptarea unui trup real, din carne şi oase) este esenţială pentru răscumpărare. Scriitorul nu vede nicio opoziţie între domeniul material şi cel spiritual. Adevăratul conflict este între bine şi rău, între închinarea autentică şi închinarea la sine. În primul capitol din Apocalipsa, Ioan proclamă faptul că Isus este vrednic de slavă din cauza lucrării Sale de răscumpărare: „Ale Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său, ale Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 1:5,6, sublinierea autorului). Cerinţa lui Dumnezeu de a ne închina Lui se bazează astfel pe două motive – crearea şi răscumpărarea noastră.

Într-o ocazie, Isus i-a spus următoarea pildă unui fariseu, pe nume Simon: „«Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?» Simon I-a răspuns: „«Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult»” (Luca 7:41-43). Isus a confirmat acest răspuns. Ideea este că cel care datorează mai mult iubeşte mai mult. Credincioşii Îi datorează mai mult lui Dumnezeu pentru că El i-a creat – şi datoria aceasta este imposibil de plătit. Dar cu cât Îi datorează mai mult pentru faptul că Hristos i-a răscumpărat! Şi cât Îi datorează pentru faptul că are grijă de ei zi de zi şi îi susţine deşi nu este dator să facă nimic din toate acestea! Ce minunat este El!

 

De discutat. Pe ce se bazează cerinţa lui Dumnezeu de a ne închina Lui? De vreme ce închinarea nu înseamnă doar să cântăm şi să studiem o dată pe săptămână la biserică, cum putem să ne închinăm lui Dumnezeu prin deciziile pe care le luăm în timpul săptămânii şi în domeniul financiar?

 

APLICAŢIA

Subliniaţi faptul că Hristos este Stăpân peste întreaga noastră fiinţă.

 

Întrebări

 

1. În ce măsură suntem motivaţi în deciziile noastre de principiul prezentat în 1 Corinteni 6:19,20?
2. De ce schimbări de atitudine avem nevoie, dacă ştim că Dumnezeu are drept de proprietate asupra a tot ce deţinem?
3. Ce obiceiuri trebuie să ne schimbăm, dacă ştim că a-L onora pe Dumnezeu implică şi grija pentru natură?
4. Cum putem verifica dacă iubim binecuvântările Dătătorului mai mult decât pe Dătător? Cum ne putem feri de ataşamentul faţă de lucrurile materiale?
5. Cum îi putem încuraja pe alţii să adopte un stil de viaţă altruist, în care să direcţioneze darurile materiale primite de la Dumnezeu către scopurile Sale?

 

ACTIVITATE

 

Nu putem sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona, dar putem să folosim banii pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi ne cheamă să facem acest lucru. Iar dacă nu ascultăm chemarea Sa, Îl dezonorăm. Adevărata slujire creştină ne cere să înmulţim darurile care ne-au fost încredinţate.

 

Sugestii

1. Organizaţi o acţiune spre slava lui Dumnezeu prin care să le oferiţi altora bani (resurse) strânşi exclusiv de participanţi. Puteţi găsi unele sugestii la secţiunea „ACTIVITATE ” din cadrul studiilor anterioare. B. Compuneţi şi/sau cântaţi un imn care să vorbească despre Isus în calitate de Creator şi Răscumpărător. Organizaţi o întâlnire sau o ocazie în care să îl cântaţi sau interpretaţi (la o masă de părtăşie, cu ocazia unei acţiuni la un azil etc.).