Comentarii pentru instructori (st. 6) Adam și Isus
Obiectivele instructorului
La nivelul cunoștinţelor: Membrii grupei să distingă celelalte implicaţii teologice şi spirituale ale îndreptăţirii doar prin credinţă.
La nivelul sentimentelor: Să aibă o nouă înţelegere a bucuriei şi a recunoştinţei pentru binecuvântările mântuirii.
La nivel practic: Să înţeleagă mai clar căderea lui Adam şi privilegiile pe care le au prin credinţa în Hristos.
SCHIŢA STUDIULUI
Cunoştinţe:
Cum au intrat păcatul şi suferinţa în lume şi ce L-a determinat
pe Dumnezeu să ofere o soluţie pentru răscumpărarea omenirii?
Ce acţiuni ale lui Satana şi ce fapte ale lui Adam au dus la căderea lumii noastre în păcat, suferinţă şi moarte?
Cum ne oferă Hristos, prin viaţa, moartea şi învierea Sa o nouă relaţie cu Dumnezeu?
Ce clarificări ale temei mântuirii ne oferă comparaţia dintre Adam şi Hristos?
Sentimente:
Agonia trăită de Hristos când S-a expus la păcat şi groaza Sa de despărţirea de Tatăl
Cu ce putem compara expunerea lui Hristos la oroarea păcatului?
Cum ne putem face o idee despre ce a însemnat pentru Hristos faptul că în Ghetsimani şi pe cruce S-a simţit părăsit de Tatăl?
Practic:
Cum s-a simţit Adam când şi-a dat seama cât de mult a greşit
Gândeşte-te cât de rău te-ai simţit când i-ai produs suferinţă unui prieten.
Invită-i pe membrii grupei să povestească despre binecuvântarea
pe care au simţit-o când i-au cerut iertare unei persoane faţă de care greşiseră.
Rezumat: În cadrul acestui studiu, ar trebui să medităm cu rugăciune la relaţia dintre păcat, ispăşirea făcută de Hristos şi îndreptăţirea prin credinţă.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
MOTIVARE
Pasajul central: Romani 5:1,2
Ideea de bază: Îndreptăţirea prin credinţa în lucrarea ispăşitoare a lui Hristos are implicaţii importante pentru concepţia credincioşilor despre relaţia lor cu Adam şi cu Hristos. În Adam, există numai vină, condamnare şi moarte, dar, prin credinţa în Hristos, avem eliberare de vină şi de sub puterea păcatului. Am ajuns într-un punct în care se intersectează trei teme importante: învăţătura biblică despre păcat, îndreptăţirea prin credinţa în Hristos şi viaţa nouă a credinciosului în Duhul Sfânt. Este necesar să înţelegem foarte bine cum trebuie să ne raportăm la moştenirea pe care am primit-o de la Adam şi cum putem avea părtăşie cu Hristos, prin credinţă. Binecuvântările la care suntem părtaşi împreună cu Hristos depăşesc cu mult ca valoare orice răsplată pe care am putea spera să o obţinem din moştenirea lăsată de Adam.
Aceste binecuvântări incomparabile sunt împăcarea cu Dumnezeu „prin sângele lui Hristos” şi mântuirea „prin viaţa Lui” (Romani 5:9,10).
Discuţie introductivă. Recapitulează cu grupa semnificaţia faptului că am moştenit de la Adam natura păcătoasă, iar de la Hristos am primit iertarea prin credinţa în lucrarea Sa ispăşitoare. Întreabă-i pe membrii grupei: Cât de importantă este mântuirea de sub puterea păcatului prin credinţa în Hristos pentru umblarea noastră prin Duhul Sfânt?
De discutat: Meditează la pasajele esenţiale care, în experienţa ta cu Dumnezeu, te-au conştientizat de nevoia de a fi acceptat de El şi de a primi puterea Duhului Sfânt pentru a fi un bun ucenic. Pe parcursul săptămânii, ia-ţi o oră ca să meditezi la impactul păcatului asupra primului Adam şi asupra celui de-al doilea Adam, în special când Domnul a intrat în Ghetsimani, anticamera experienţei îngrozitoare de pe Golgota.
APROFUNDAREA STUDIULUI
Să nu uităm că învăţătura despre îndreptăţirea prin credinţă a fost expusă în pasajul Romani 3:21–4:25, iar în capitolul 5, Pavel le propune cititorilor săi să mediteze în continuare la implicaţiile teologice, spirituale şi etice, de fapt la binecuvântările pe care i le oferă Hristos credinciosului sincer, prin îndreptăţirea prin credinţă.
Comentariu biblic
Îndreptăţirea conduce la conștientizarea binecuvântărilor minunate
(Revedeţi în grupă Romani 5:1-5.)
Când suntem acceptaţi de Dumnezeu, este ca şi cum am intra într-o sală de mese plină cu delicatese spirituale şi neam da seama că ne aflăm la ospăţul împărătesc dat de Dumnezeu pentru copiii Săi. Prezenţa la acest ospăţ ne trezeşte recunoştinţa pentru darul păcii (vers. 1) prin care putem să stăm înaintea lui Dumnezeu ca unii care sunt socotiţi de El neprihăniţi şi prin care ne putem bucura „în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (vers. 2). Ba mai mult, această bucurie în „nădejde” (vers. 4) ne determină să „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre” (vers. 3). Pavel face mai departe o declaraţie paradoxală: „necazurile” reuşesc să producă o uimitoare reacţie în lanţ, fiindcă ne aduc „răbdare, răbdarea formează un caracter încercat, iar acesta aduce nădejde” (vers. 3,4, Ediţia Dumitru Cornilescu revizuită). Odată cu introducerea factorului „nădejde”, Pavel proclamă prin inspiraţie că ea „nu înşală”, ci conduce la o experienţă în care „dragostea lui Dumnezeu” este „turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (vers. 5).
De discutat: Binecuvântările enumerate de Pavel sunt aproape incredibile.
Ce rol are darul Duhului Sfânt în primirea tuturor binecuvântărilor?
Sursa tuturor speranţelor noastre
(Revedeţi în grupă Romani 5:6-11.)
Pasajul inspirat de Duhul Sfânt din Romani 5:6.11 cuprinde toate actele de reconciliere săvârşite de Dumnezeu prin viaţa şi moartea Domnului Hristos, prin care suntem îndreptăţiţi. El ne arată cum pot credincioşii, sub conducerea Duhului, să „capete împăcarea” (vers. 11). Duhul arată către moartea înlocuitoare a Domnului Hristos ca sursă a tuturor speranţelor creştinului.
De discutat:
Probabil că cea mai impresionantă afirmaţie din acest pasaj este aceasta: „Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu” (vers. 9). Cum împăcăm „sângele” şi „mânia” cu dragostea lui Dumnezeu care a luat măsuri pentru împăcarea noastră cu El (vers. 10,11)? Mai mult, versetele 10 şi 11 nu vorbesc doar despre moartea lui Hristos, ci şi despre „viaţa Lui”. În ce sens putem spune că viaţa lui Hristos îi împacă pe credincioşi cu Dumnezeu?
Întrebaţi: Moartea Domnului Hristos pusă în dreptul credinciosului este cea care îi asigură ispăşirea şi îndreptăţirea înaintea lui Dumnezeu. Este la fel de importantă şi viaţa Sa în acest act al îndreptăţirii (faptul că ne este atribuită viaţa Sa, neprihănirea Sa) sau viaţa Sa este mai mult un exemplu pentru noi?
Primul Adam și al doilea Adam
(Revedeţi în grupă Romani 5:12-14.)
Avem următoarele realităţi istorice: prin Adam, întregul neam omenesc a fost iniţiat în păcat şi vinovăţie. Adam devine astfel o sursă de păcat, iar Hristos (al doilea Adam), Sursa de eliberare din păcat (din vinovăţia, dar şi din puterea lui). Sigur că nu putem explica pe deplin păcatul („taina fărădelegii” – 2 Tesaloniceni 2:7), dar Pavel declară că avem în Hristos speranţa că îl putem birui.
De discutat:
Nu putem explica originea păcatului şi moştenirea pe care ne-a lăsat-o Adam. Dar ştim că Dumnezeu a luat măsuri, prin Hristos, pentru mântuirea veşnică a noastră, a tuturor. Ce ne spun măsurile acestea despre cât de drept a fost Dumnezeu când a permis ca păcatul să apară în univers?
Convingerea de păcat și eliberarea din el
(Revedeţi în grupă Romani 5:15-21.)
Mai există încă două lucruri care necesită clarificare:
1) Ce aport are Legea în convingerea de păcat?
2) Cât de îmbelşugată este eliberarea din păcat oferită de Dumnezeu?
Scopul principal al Legii era să-l convingă pe păcătos de păcat şi de nevoia de a fi salvat. Când le-a fost descoperită la Sinai, oamenii au constatat că stăteau rău din punct de vedere moral, că „greşeala” abunda (vers. 20). Dar, din fericire, abundenţa păcatului arăta către o supraabundenţă a harului pentru izbăvirea de sub păcat (vers. 20,21).
De discutat: Ne frapează gândul că harul lui Dumnezeu „s-a înmulţit şi mai mult” decât egoismul şi păcatul (vers. 17). Când vorbim despre dreptatea şi bunătatea cu care Dumnezeu a tratat păcatul nostru atât de problematic, ultimul cuvânt îl are abundenţa harului Său oferit prin Hristos. Doar în lumina acestui adevăr putem înţelege ce ne spun versetele 15-19 despre mântuire. Care ar trebui să fie răspunsul nostru la făgăduinţa din versetul 21: „… după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru”?
APLICAŢIA
Fapt remarcabil, cuvântul „darul” apare de cinci ori în versetele 15-17. Se subliniază astfel că îndreptăţirea nu este câştigată, ci este exclusiv un dar oferit prin har de un Dumnezeu iubitor. „Darul” este un cuvânt definitoriu pentru Pavel în expunerea despre îndreptăţire. După ce insistă asupra acestui aspect, începând cu capitolul 6, el trece la problemele legate de viaţa nouă în Duhul Sfânt.
Întrebări:
Ce sprijin le oferă credincioşilor această prezentare amplă (despre moartea prin Adam şi viaţa prin Hristos) în înfruntarea ispitelor celor mai grele şi mai obositoare?
Când ne gândim la sensul vieţii, există o întrebare mai importantă din punct de vedere practic şi filosofic decât aceasta: Care este adevăratul scop al vieţii noastre? Trăim noi în Adam (ducem o viaţă de păcat, adică o viaţă lipsită de credinţa în Hristos) sau trăim în Hristos (prin credinţa în El)? Altfel spus, trăim noi în Duhul sau în firea pământească? Argumentează.
ACTIVITATE
Ce lecţii practice putem desprinde din această prezentare amplă despre moartea prin Adam şi viaţa prin Hristos? Invită-i pe cei dispuşi să prezinte o situaţie din viaţa lor în care au trăit „în Adam” şi o situaţie în care au trăit „în Hristos”. Este de dorit să evite detaliile stânjenitoare sau dureroase şi să insiste pe aspectele esenţiale ale relaţiei lor cu Dumnezeu şi pe modul în care eliberarea prin Hristos şi prin Duhul Său a devenit o realitate pentru ei.
Încurajează-i pe membrii grupei să scrie o scurtă autobiografie spirituală în care să amintească punctele importante de cotitură în care şi-au dat seama de nevoia lor după mântuire. Pot relata cum au ajuns să trăiască în Hristos şi cum au ajuns să cunoască voia lui Dumnezeu pentru ei.
Acordă-le participanţilor un timp în care să se gândească ce persoane i-au influenţat cel mai mult în umblarea lor cu Hristos. Invită-i pe cei doritori să povestească în ce fel ia ajutat exemplul acestor credincioşi să-şi pună la lucru darurile spirituale.
