El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.
Isaia 40:29
Nu am înțeles cu adevărat oboseala până când am devenit mamă. Îmi alesesem o carieră înainte de a avea copii și am lucrat timp de paisprezece ani ca asistent maternal în creșe, spitale și într-un centru specializat în parenting. Am călătorit chiar și peste hotare și am lucrat și locuit la Londra ca bonă. M-am căsătorit aproape de treizeci de ani și am continuat să lucrez în următorii cinci ani.
Prima noastră fiică a apărut în viața noastră la a cincea aniversare a nunții noastre. Trei ani și jumătate mai târziu, s-a născut a doua noastră fiică. În primele optsprezece luni a fost un bebeluș minunat, făcând toate lucrurile pe care le fac bebelușii buni. Apoi s-a metamorfozat într-un copil mic! După trecutul meu profesional, ați putea crede că am reușit să fac totul. Greșit! Cea de-a doua fiică a mea avea alte idei. A fost ca și cum un uragan a trecut prin gospodăria noastră. Multiplele tratamente zilnice ale fiicei mele și faptul că nu dormea toată noaptea erau epuizante din punct de vedere fizic și emoțional. Lipsa somnului a fost debilitantă. Chiar și acum există bucăți de timp pe care nu mi le amintesc și care rămân complet neclare.
Acei ani au fost o experiență foarte umilitoare, pe care sunt sigură că Dumnezeu a conceput-o special pentru mine, deoarece m-a îngenuncheat și m-a adus într-o relație mai strânsă cu El. În această perioadă am învățat că există putere în Cuvântul Lui. Am început să revendic promisiunile și am căpătat o mare putere și mângâiere din ele. Erau zile în care mă trezeam dimineața absolut distrusă și simțeam că nu mai pot merge mai departe. Îmi scoteam cartea devoțională și, cu ochii în lacrimi, mă forțam să citesc promisiunile până când simțeam că pot continua încă o zi ca mamă și soție.
Fiica mea a depășit în cele din urmă anii de copil mic și a învățat să doarmă toată noaptea. Ca familie, ne-am amintit recent de acei ani și am reușit să râdem de ei. Fiicele mele sunt acum la sfârșitul adolescenței și par să nu fie prea marcate de abilitățile mele de mamă lipsită de somn. Încă mai am cartea mea devoțională cu numeroasele promisiuni biblice. Textul din Isaia 40:29 se află încă acolo, deoarece este atât de prețios pentru mine. Știu că nu am trecut prin acei ani lipsiți de somn prin propriile mele forțe. Am învățat că promisiunile lui Dumnezeu sunt o sursă de putere uimitoare pe care trebuie să o folosim mult mai mult decât o facem.
