El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit.
Psalmii 1:3
Recent m-am uitat pe fereastră. Doi cedri frumoși albi mi-au atras atenția. Fiind arborele național al Anguillei, cedrul alb nu este o priveliște neobișnuită, dar în această dimineață păreau, pur și simplu, să strălucească. Ploile recente le adăugaseră un plus de culoare.
Ceea ce nu am menționat era că cei doi copaci stăteau ca niște santinele de o parte și de alta a unor tomberoane de gunoi verzi și pline ochi. Dar eram atât de absorbită de frumusețea lor, încât urâtul din coșurile de gunoi nu a reușit să-mi rețină atenția. Am înregistrat vag starea pubelelor și am sperat că vor fi golite în curând. Dar asta a fost tot. În câteva clipe, m-am întors să admir peisajul. Câteva lecții au persistat.
În primul rând, nu este așa și cu Dumnezeu? Lumea poate să ne vadă așa cum crede că suntem – răi, nemerituoși sau vinovați. Dar atunci când Dumnezeu intră în viața noastră, El face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:5). În locul defectelor și eșecurilor noastre, Dumnezeu ne vede pentru ceea ce am putea deveni. Eram atât de concentrată pe frumusețea naturii, încât coșurile de gunoi abia dacă mi-au distras atenția.
În același mod, oamenii ar trebui să vadă dragostea Domnului strălucind prin noi.
Aceasta este ceea ce ar trebui să le capteze și să le mențină interesul. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17).
În al doilea rând, s-ar putea să nu ne aflăm întotdeauna în situații care să ne avantajeze, dar aceasta nu este o scuză pentru stagnare. De fapt, este posibil să considerăm că circumstanțele nu sunt deloc propice pentru construirea credinței, dar putem înflori chiar acolo unde suntem plantați.
Acei cedri albi. Probabil că nu ar fi ales acel loc dacă ar fi fost după ei, dar asta nu i-a împiedicat să crească. Capacitatea noastră de a înflori nu depinde de solul în care suntem plantați. Dimpotrivă, udarea este cea care face diferența. „Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă” (Ioan 4:14).
Așadar, surori, oriunde v-ați afla astăzi, luați exemplu de la cedrul alb!
