Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” Isus plângea.
Ioan 11:33-35
Te confrunți cu o criză? Viața este nesigură? Vei supraviețui atunci când s-au epuizat toate opțiunile? Privești neajutorată atunci când situația ajunge o chestiune de viață și de moarte? Asta au simțit Maria și Marta atunci când au trimis vorbă la prietenul lor, Isus, care în acele vremuri vindeca în mod miraculos oamenii. Dar Isus nu a venit. Lazăr a murit. A avut loc și înmormântarea.
Din această relatare bine cunoscută învățăm patru lecții. Prima lecție ne spune să Îl chemăm pe Isus. Poate El nu va răspunde imediat, dar mergem mai departe cu încrederea că El aude și răspunde.
În cele din urmă ajunge și Isus și cele două surori Îl ceartă pentru că a întârziat – ele știu că El l-ar fi putut vindeca pe fratele lor. Când El întreabă unde este îngropat Lazăr, ele Îi răspund simplu: „Doamne, vino și vezi.” A doua lecție ne reamintește să renunțăm la ranchiună și să Îl implorăm pe Isus să ne vadă disperarea.
A treia lecție ne demonstrează că atunci când privește Isus, El vede cu adevărat neajutorarea și vulnerabilitatea noastră. Compasiunea Sa Îl determină să acționeze – și să o facă într-un mod glorios. El vede o mulțime de oameni și în mod miraculos îi vindecă pe cei bolnavi; mai târziu, El îi hrănește cu cinci pâini și doi pești. El vede un om întins lângă scăldătoarea din Betsaida. Se întoarce și vede o femeie care s-a atins de poala hainei Lui. Privește în sus și vede credința celor patru care îl coboară prin acoperiș pe prietenul lor paralizat. În trecere, El vede un orb din naștere. Când vede Isus, faptele Sale pline de compasiune aduc restaurarea deplină.
Acum, Isus vede două tinere care plâng după pierderea scumpului lor frate, păzitorul viitorului lor. Ne așteptăm ca Isus să acționeze în mod miraculos. Dar nu încă. Isus a plâns. A patra lecție ne arată că atunci când Domnul este invitat să pătrundă adânc în viețile noastre mizere și vede neliniștea din inima noastră frântă, El plânge împreună cu noi. El simte durerea și întristarea noastră; apoi, El ne adună lacrimile într-o sticlă și ne drege inimile frânte, deoarece compasiunea Lui nu dezamăgește.
Poate Isus nu va ajunge în timpul crizei, dar El este pe drum. Poate nu va veni când ne așteptăm, dar El nu întârzie niciodată. Maria și Marta, eu și cu tine vom afla ziua când Domnul va intra personal în viața noastră – acea zi este glorioasa zi a învierii.