Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
Luca 8:55 u.p.
Cei mai mulți dintre noi știm ce înseamnă să-ți fie foame. Mâncarea este tot ce ne trebuie! Ea ne hrănește, ne susține, ne satură. Adesea, când școlarii se întorc acasă de la școală, în loc de salut spun: „Mama, mi-e foame? Ce avem de mâncare?” Astfel, copiii le asociază pe mamele lor (și pe unii tați) grijulii cu mâncarea.
Și Isus S-a preocupat ca oamenii să aibă ce să mănânce. Ioan 6:14 ne relatează cum Isus a înmulțit prânzul unui băiețel pentru a hrăni mulțimea care Îl înconjura. Probabil că mama copilului îi împachetase prânzul, care consta din cinci pâini de orz și doi peștișori. Băiatul și-a împărțit în mod altruist prânzul, încredințându-l lui Isus, care era preocupat de faptul că mulțimii din jurul Lui îi era foame și nu avea ce să mănânce. Isus a binecuvântat mâncarea și a hrănit cu ea peste cinci mii de ascultători înfometați. Lui Isus Îi pasă cu adevărat de nevoile oamenilor.
Cu o altă ocazie, mulțimi de oameni așteptau să-L vadă pe Domnul Isus. Atunci, un om numit Iair și-a croit drum prin mulțime, implorându-L să vină la el acasă, pentru că fiica lui trăgea să moară. Domnul a mers la casa lui Iair, unde toți jeleau moartea fetiței. A intrat în camera în care era așezată fetița, a luat-o de mână și a spus: „Copilul meu, este timpul să te scoli.” Imediat, ea a deschis ochii și a privit în jur. Prima Lui grijă a fost ca ea să primească ceva de mâncare (Luca 8:55). Îi pasă lui Isus de noi? O, da, ce Domn minunat și grijuliu este El!
În zorii zilei, după învierea Sa, Domnul Isus a apărut pe țărm. Fiind departe, într-o barcă, ucenicii nu L-au recunoscut. Când s-au apropiat de țărm, El a strigat la ei: „Nu aveți ceva pește de mâncare?” (Ioan 21:5, NTR). Când i-au răspuns că nu au, Isus le-a spus: „Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi” (vers. 6). Au făcut ce li s-a spus și năvodul li s-a umplut cu pește.
Deodată, Ioan și-a dat seama că Cel de pe țărm era Domnul Isus. El aprinsese un mic foc și pregătise câțiva pești pentru ucenicii Lui. El avea și pâine. „Veniți și luați micul dejun” (vers. 12), i-a invitat El. O, ce minunat trebuie să fi fost acel mic dejun!
Îi pasă lui Isus de noi? O, da! Lui îi pasă de mine și de tine. El știe fiecare nevoie a noastră.
