De multe necazuri are parte cel drept, dar Domnul îl scapă din toate.
Psalmii 34:19, NTR
Pe vremea când lucram pentru o organizație nonprofit din Virginia de Vest, naveta mea dura patruzeci și cinci de minute. Drumul era sinuos, plin de curbe, iar pe traseu semnalul de telefonie mobilă era aproape inexistent. Într-o zi fierbinte de vară începuse să plouă puternic, însă, în curând, ploaia s-a oprit, cu puțin înainte să plec de la serviciu. Nu plouase de câteva zile. De aceea, drumul a devenit extrem de alunecos, din cauza petelor de ulei și a altor materiale de pe carosabil. Curând, am văzut un semn de circulație care indica prezența unui segment de curbe. După ce am trecut de a doua curbă, am văzut cum mașina alunecă pe o parte şi continuă să se deplaseze cu viteză pe șosea. A urmat impactul. Totul părea nemișcat, apoi un abur urât mirositor a început să iasă de sub capota mașinii. După ce am ieșit cu greu din mașină și am început să merg clătinându-mă, am văzut că ușa din dreapta fusese zdrobită de un stâlp de electricitate, care se crăpase de sus și până jos. În plus, în derapaj, smulsesem 30 de metri de gard, iar plăcuța de înmatriculare a mașinii mele ajunsese la 3 metri, într-un copac. Am scăpat doar cu o arsură pe braț de aproape 3 centimetri provocată de airbag. Ce este probabil și mai surprinzător este faptul că totul s-a petrecut aproape de locuința singurei persoane pe care o cunoșteam pe traseul respectiv. Au mai avut loc două accidente în acea zonă, în același timp cu accidentul meu. Pentru o după-amiază însorită, starea drumului fusese extrem de periculoasă.
Dumnezeu nu a cruțat mașina mea sau gardul, însă El m-a salvat pe mine și mi-a oferit confortul de a primi ajutor de la persoana pe care o cunoșteam. Oricât de rea a fost situația, ea ar fi putut să fie cu mult mai rea. În înțelegerea modernă a cuvântului „neprihănire”, cei mai mulți oameni, inclusiv eu, se mândresc să revendice această stare în dreptul lor. Totuși, Biblia folosește acest cuvânt pentru a-i descrie pe urmașii Domnului Isus. Această neprihănire nu vine de la noi, ci de la Duhul Sfânt care locuiește în noi. Eu nu cred că Dumnezeu m-a salvat pentru că eram neprihănită, ci pentru că nu lucrase în mine, pe deplin, neprihănirea Sa.
Îți mulțumesc, Doamne, că m-ai salvat și că mi-ai permis să împărtășesc modul în care ai lucrat în viața mea pentru a întări credința altora.
„De aceea, încurajați-vă unii pe alții și zidiți-vă unii pe alții, așa cum, de fapt, faceți” (1 Tesaloniceni 5:11, NTR).
