[Marți, 09 oct] Divizarea naţiunii

Apostazia poporului lui Dumnezeu şi consecinţele ei cumplite nu au apărut peste noapte, ci în urma unor decizii greşite luate de-a lungul mai multor secole.

5. Citeşte istoria regelui Roboam. Care au fost cauzele divizării naţiunii?

1 Împăraţi 12:1-16
1. Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.
2. Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia.
3. Au trimis să-l cheme. Atunci Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
4. „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.”
5. El le-a zis: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” Şi poporul a plecat.
6. Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?”
7. Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.”
8. Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care erau împrejurul lui.
9. El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: „Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău”?”
10. Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!” Să le vorbeşti aşa: „Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu.
11. Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni.”
12. Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”
13. Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii
14. şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni.”
15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cârmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
16. Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!” Şi Israel s-a dus în corturile lui.

„Dacă ar fi înţeles voinţa divină cu privire la Israel, Roboam şi sfătuitorii lui lipsiţi de experienţă ar fi ţinut seama de cererea poporului pentru reforme hotărâte în administrare. (…) Hotărârea de a menţine şi de a spori apăsarea din timpul domniei lui Solomon era în conflict direct cu planul lui Dumnezeu pentru Israel şi i-a dat poporului motive serioase să se îndoiască de sinceritatea lor. În această încercare neînţeleaptă şi neîndurătoare de a exercita puterea, împăratul şi sfătuitorii aleşi de el şi-au manifestat mândria pentru poziţia şi autoritatea lor.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, ed. 2011, p. 64

Istoria lui Roboam şi a deciziei lui pripite şi neînţelepte de a-i supune pe israeliţi la muncă forţată constituie un eveniment trist din istoria lui Israel. Regele s-a consultat cu două grupuri de sfetnici, dar a ales să urmeze sfatul tinerilor de seama lui, lipsiţi de experienţă, şi astfel a adus nenorocirea asupra împărăţiei pe care tatăl lui, Solomon, şi bunicul lui, David, o clădiseră vreme de optzeci de ani. Sfatul ca împăratul să imite majoritatea şi să se declare mai dur decât tatăl lui nu a fost bun. În final, Roboam s-a dovedit a fi un tiran şi un om nedemn de loialitatea poporului său. Aşa a apărut în poporul lui Dumnezeu o divizare care nu ar fi trebuit să existe niciodată şi care n-a fost niciodată plănuită de Domnul.

6. Ce ne spun textele următoare despre nevoia noastră de înţelepciune? Unde se găseşte sursa adevăratei înţelepciuni?

Proverbele 4:1-9
1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
2. căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.
3. Căci când eram încă fiu la tatăl meu şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
4. el mă învăţa atunci şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele şi vei trăi!
5. Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele.
6. N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti!
7. Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.
8. Înalţă-o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
9. Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”

Proverbele 9:10
Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.

Iacov 1:5
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.