[Vineri, 07 sept.] Un gând de încheiere

„Succesul care însoţea predicarea Evangheliei a trezit din nou mânia iudeilor. Din fiecare colţ veneau veşti despre întinderea noii învăţături, prin care iudeii erau scutiţi de păzirea ritualurilor legii ceremoniale şi neamurilor le era îngăduit să aibă aceleaşi privilegii ca iudeii, ca nişte copii ai lui Avraam. (…) Declaraţia sa puternică, cum că „nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur” (Coloseni 3:11), era privită de vrăjmaşii săi ca o cutezătoare batjocorire a credinţei şi au hotărât ca glasul lui să fie adus la tăcere.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 286–287

„Şi el nu putea conta nici pe simpatia şi nici pe sprijinul propriilor fraţi în credinţă. Iudeii neconvertiţi, care merseseră atât de aproape pe urmele lui, se grăbiseră să răspândească cele mai neplăcute rapoarte la Ierusalim, atât ei personal, cât şi prin scrisoare, cu privire la el şi la lucrarea lui; şi chiar şi unii dintre apostoli şi prezbiteri primiseră ca adevărate aceste rapoarte, nefăcând nicio încercare de a le contrazice şi nemanifestând vreo dorinţă de a fi în armonie cu Pavel.” – Ibidem, pp. 292–293