Ce importanţă are pentru mine?

 

„Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.” (Matei 12:36)

 

Cris era un băiat vesel. Toţi îl iubeau, pentru că vorbea mereu şi avea un dar deosebit de a găsi în orice lucru ceva de râs. Uneori, cuvintele pe care le spunea despre câte cineva, chiar dacă el nu avea intenţia să jignească, îl puneau pe respectivul într-o lumină atât de ridicolă, încât îi venea să intre în pământ de ruşine, pentru că, de îndată ce Cris deschidea gura, toţi începeau să râdă.

 

Când erau la ore, Cris vorbea tot timpul în şoaptă, astfel că cei din jur îl ascultau pe el, în loc să asculte ce spuneau profesorii. Glumeau şi râdeau, până ce nimeni nu mai era atent la oră. Cu toate că era foarte îndrăgit, Cris era totuşi un veşnic izvor de cuvinte cel puţin nefolositoare, dacă nu rele.

 

Obiceiul lui de a flecări tot timpul este foarte rău, dar toţi ne facem adesea vinovaţi, pentru că vorbim fără să gândim. Cuvintele rostite astfel nu numai că nu sunt de folos nimănui, dar adesea rănesc şi, oricum, sunt o pierdere de timp. Este vorba de cuvintele negândite, de prostiile pe care le spunem şi pentru care va trebui să dăm seama la judecată şi să primim o răsplată.

 

Tu vorbeşti vreodată fără să gândeşti? Spui cuvinte rele, care abat şi mintea ta şi a celor din jur de la lucrurile serioase la care ar trebui să fiţi atenţi? Dacă luăm seama acum la cuvintele pe care le rostim, în ziua judecăţii nu vom avea să ne temem pentru ceea ce am spus.” (M. E. Cason, Today’s Worship Story, p.191-192)


Părerea mea