Comentarii inspirate (st. 12)

Babilonul şi Armaghedonul

Sabat după-amiază, 16 iunie

Termenul Babilon derivă din cuvântul Babel şi înseamnă „confuzie”. În Scriptură este întrebuinţat pentru a desemna diferitele forme de religie falsă, sau apostată. În Apocalipsa 17, Babilonul este reprezentat printr-o femeie – metaforă folosită în Biblie ca simbol al unei biserici, o femeie castă reprezentând o biserică nepătată, iar o femeie desfrânată reprezentând o biserică apostată. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 313
Israelului spiritual i se dă solia: „Ieșiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtași la păcatele ei și să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (Apocalipsa 14:8; 18:4). Așa cum robii exilaţi au luat aminte la solia: „Fugiţi din Babilon” (Ieremia 51:6) și au fost restatorniciţi în Ţara Făgăduinţei, tot astfel cei care se tem de Dumnezeu astăzi iau seama la solia de a ieși din Babilonul spiritual și, în curând, vor sta ca trofee ale harului divin pe pământul înnoit, în Canaanul ceresc. – Profeţi şi regi, ed. 2011, pp. 494–495

O luptă grea stă înaintea noastră. Ne apropiem de bătălia din marea zi a Dumnezeului Atotputernic. Cele ce au fost ţinute sub control vor fi eliberate. Îngerul îndurării îşi strânge aripile, pregătindu-se să coboare de pe tron şi să lase lumea sub controlul lui Satana. Domniile şi puterile pământului sunt într-o revoltă aprigă împotriva Dumnezeului cerului. Ele sunt pline de ură faţă de cei care Îi slujesc Lui şi, în curând, foarte curând, se va da ultima mare bătălie dintre bine şi rău. Pământul va fi câmpul de luptă – scena confruntării finale şi a victoriei finale.

În timp ce mâinile lor se desfăceau şi cele patru vânturi erau pe punctul să înceapă să sufle, ochiul îndurător al lui Isus s-a oprit asupra rămăşiţei care nu era sigilată şi Şi-a ridicat mâinile către Tatăl şi I-a spus că Îşi vărsase sângele pentru ei. Apoi un alt înger a fost trimis să zboare iute la cei patru îngeri şi să le spună să mai stea până când slujitorii lui Dumnezeu aveau să primească pe frunte pecetea Dumnezeului celui Viu. – My Life Today, p. 308
În ultima mare luptă, se vor evidenţia două mari puteri opuse. De o parte, Se află Creatorul cerului şi al pământului, iar cei ce stau alături de El poartă sigiliul Său şi ascultă de poruncile Sale. De partea cealaltă, stă prinţul întunericului împreună cu aceia care au ales apostazia şi răzvrătirea. (…)

(…) Puterile răului nu vor ceda fără luptă, dar Providenţa are o lucrare de făcut în bătălia Armaghedonului. Când pământul va fi luminat de slava îngerului din Apocalipsa 18, elementele religioase, bune şi rele, se vor trezi din somn, iar armatele viului Dumnezeu vor lua poziţie. – Evenimentele ultimelor zile, ed. 2003, pp. 180–181

Duminică, 17 iunie: „Vinul mâniei ei”

Aceia care se apropie tot mai mult de lume şi care devin tot mai asemănători cu ea în sentimente, în planuri, în idei, au lăsat un spaţiu între ei şi Mântuitorul, iar Satana şi-a făcut loc în acest spaţiu şi planurile josnice, pătate de lume şi egoiste s-au întreţesut cu experienţa lor. (…)

Aceia care devin confuzi în înţelegerea Cuvântului, care nu reuşesc să înţeleagă ce înseamnă antihristul, se vor aşeza în mod sigur de partea lui antihrist. Nu este timpul să ne asemănăm cu lumea. Daniel stă în picioare la postul lui şi la locul lui. Profeţiile lui Daniel şi ale lui Ioan trebuie înţelese. Ele se interpretează unele pe altele. Ele îi prezintă lumii adevăruri pe care fiecare trebuie să le înţeleagă. Profeţiile acestea trebuie să dea mărturie în lume. Prin împlinirea lor în aceste zile din urmă, ele se vor explica singure. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 7, p. 949

(Apocalipsa 18:5-10 citat). Acestea sunt pedepsele care cad asupra Babilonului în ziua revărsării mâniei lui Dumnezeu. Această cetate a umplut măsura nelegiuirii. I-a sosit ceasul. Este coaptă pentru nimicire. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 536

În timpul acesta sunt prezentate tot felul de amăgiri. Adevărurile cele mai simple ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt acoperite de o masă de teorii inventate de oameni. Idei false mortale sunt prezentate ca fiind un adevăr în faţa căruia toţi trebuie să se închine. Simplitatea adevăratei evlavii este îngropată sub tradiţie. – Evanghelizare, ed. 2008, p. 196
Cuvintele adresate lui Petru ne sunt adresate şi nouă: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat… să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22:31,32). Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că nu suntem lăsaţi singuri. (…) [El] nu ne va lăsa singuri în lupta cu vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului. (…)

Trăiţi în legătură cu Hristos cel viu, iar El vă va ţine de mână cu putere şi nu vă va lăsa să cădeţi niciodată. Dacă veţi căuta să cunoaşteţi şi să credeţi în iubirea lui Dumnezeu faţă de voi, veţi fi în siguranţă; această iubire este o fortăreaţă de neînvins pentru toate atacurile şi amăgirile lui Satana. „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în El şi stă la adăpost” (Proverbele 18:10). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, ed. 2011, pp. 102–103

Luni, 18 iunie: A căzut Babilonul!

Lumea a ajuns foarte îndrăzneaţă în călcarea Legii lui Dumnezeu. Datorită îndelungii Sale îndurări, oamenii au călcat în picioare autoritatea Sa. Ei s-au încurajat unul pe altul în a oprima și a se purta cu cruzime faţă de moștenirea Sa, spunând: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?” (Psalmii 73:11). Dar există o limită peste care ei nu pot trece. Este aproape timpul când vor atinge limita care le-a fost stabilită. Chiar acum, aproape că au depășit graniţele îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, limitele harului Său și ale milei Sale. Dumnezeu va interveni pentru a-Și salva onoarea, pentru a-Și elibera poporul și a nimici mândria celor nelegiuiţi. (…)

Cu privire la Babilon, simbolul bisericii apostate, celor însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a judecăţii, Domnul le spune: „Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până la cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea și întoarceţi-i de două ori cât faptele ei! Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!” (Apocalipsa 18:5,6).

Din India, China, Africa, din insulele mărilor, din pieptul milioanelor de oameni asupriţi în așa-zisele ţări creștine, strigătul de suferinţă al omenirii se ridică până la Dumnezeu. Acest strigăt nu va rămâne mult timp fără răspuns. Dumnezeu va curăţa pământul de stricăciunea morală, nu printr-un potop de ape, ca în zilele lui Noe, ci printr-un potop de foc, care nu va putea fi stins prin nicio invenţie omenească. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, pp. 130–131

[Isus] a trăit cândva ca om pe pământ, divinitatea Lui fiind înveşmântată în trup omenesc – un om suferind, ispitit, înconjurat de şiretlicurile lui Satana. (…) Acum, El Se află la dreapta lui Dumnezeu, în cer, ca Apărător al nostru, mijlocind pentru noi. Acest lucru trebuie să ne încurajeze şi să ne dea speranţă tot timpul. El Se gândeşte la cei care sunt supuşi ispitelor în această lume. El Se gândeşte la fiecare dintre noi şi cunoaşte toate nevoile noastre. Când sunteţi ispitiţi, spuneţi: El îmi poartă de grijă, El mijloceşte pentru mine, El mă iubeşte, El a murit pentru mine. Mă predau cu totul Lui.
Trebuie (…) să ne lăsăm sufletul în grija lui Dumnezeu, Creatorul credincios. El trăieşte pururea ca să mijlocească pentru cei încercaţi, ispitiţi. Deschideţi-vă inima înaintea razelor strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii şi niciun cuvânt de îndoială sau de necredinţă să nu vă mai iasă de pe buze, ca să nu semănaţi seminţele îndoielii. Ne aşteaptă binecuvântări multe; să le primim prin credinţă. Vă rog fierbinte să aveţi curaj în Domnul. Puterea divină este cu noi; aşadar, să vorbim despre curaj, despre putere şi despre credinţă! – Asemenea lui Hristos, ed. 2008, p. 99

Marţi, 19 iunie: Armaghedonul

Întreaga lume se va afla fie de o parte, fie de cealaltă a conflictului. Războiul Armaghedonului va avea loc. Acea zi nu trebuie să ne găsească pe niciunul dormind. Să fim prevăzători, asemenea fecioarele înţelepte, având untdelemn în vasele de rezervă ale candelelor noastre. Puterea Duhului Sfânt trebuie să fie peste noi, iar Comandantul oştirii Domnului va sta în fruntea îngerilor din cer, ca să conducă lupta.

Vrăjmăşia lui Satana împotriva binelui se va manifesta din ce în ce mai mult, pe măsură ce îşi va pune în mişcare puterile, în ultima lui lucrare de răzvrătire, iar fiecare suflet care nu este pe deplin predat lui Dumnezeu şi nu este menţinut prin putere divină se va alia cu Satana împotriva cerului şi i se va alătura în lupta împotriva Conducătorului universului.

În curând, toţi locuitorii pământului vor lua atitudine fie pentru, fie împotriva guvernării cereşti. – Evenimentele ultimelor zile, ed. 2003, p. 181
Există în lumea noastră doar două grupuri de oameni: cei loiali lui Dumnezeu şi cei care stau sub drapelul prinţului întunericului. Satana şi îngerii lui vor coborî cu putere, cu semne şi cu minuni mincinoase pentru a-i înşela pe locuitorii pământului şi, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi. Criza este la uşi. Aceasta să îngheţe oare energiile celor care au o cunoaştere a adevărului? Ajunge oare atât de departe influenţa puterilor amăgirii încât influenţa adevărului va fi învinsă?

Bătălia de la Armaghedon se va da în curând. Acela pe haina căruia este scris numele Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, conduce oştile cerului care vin călare pe cai albi, îmbrăcate în in subțire, curat şi alb.

Toate formele răului urmează să pornească într-o activitate intensă. Îngerii răi îşi unesc puterile cu oamenii răi şi, întrucât au fost într-o luptă permanentă şi au obţinut experienţă în tacticile cele mai bune de înşelare şi de luptă şi s-au consolidat secole la rând, nu vor renunţa la ultima şi marea confruntare finală fără o luptă disperată. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 7, p. 982

Evenimente solemne sunt pe cale să se întâmple sub ochii noştri. Trâmbiţă după trâmbiţă va suna, potir după potir va fi revărsat asupra locuitorilor pământului. Scene de o importanţă extraordinară sunt gata să aibă loc. – Letter 112, 1890

Miercuri, 20 iunie: Armaghedonul şi muntele Carmel (1)

Stând în nevinovăţie conştientă înaintea lui Ahab, Ilie nu face nicio încercare de a se scuza sau de a-l flata pe împărat. Şi nici nu încearcă să scape de mânia împăratului prin vestea bună că seceta este aproape de final. Nu are niciun motiv pentru care să-şi ceară iertare. Indignat şi gelos pentru onoarea lui Dumnezeu, el îi întoarce lui Ahab acuzaţia, spunându-i fără teamă că păcatele lui şi păcatele tatălui lui au adus asupra lui Israel această calamitate cumplită. – Conflict and Courage, p. 208

Dumnezeu nu-i poate folosi pe oamenii care, în vreme de primejdie, când sunt necesare puterea, curajul și influenţa tuturor, se tem să ia atitudine hotărâtă pentru dreptate. El cheamă bărbaţi care vor putea purta cu credincioșie bătălia împotriva celui rău, luptând împotriva domniilor și puterilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cerești. Unora ca aceștia, El le spune: „Bine, rob bun și credincios… intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25:23). – Profeţi şi regi, ed. 2011, p. 101

Adevăratul respect pentru Dumnezeu este imprimat de simţul măreţiei Sale infinite și de conștienţa prezenţei Sale. Orice inimă trebuie să fie impresionată de acest simţământ al Celui Nevăzut. Ceasul și locul rugăciunii sunt sfinte, pentru că acolo este Dumnezeu. Și atunci când se manifestă respect în atitudine și în comportament, simţământul din care izvorăște se va adânci. „Numele Lui este sfânt și înfricoșat” (Psalmii 111:9), declară psalmistul. Atunci când Îi rostesc Numele, îngerii își acoperă feţele. Deci cu cât respect ar trebui să luăm Numele Lui pe buzele noastre, noi care suntem păcătoși și decăzuţi! (…)

Cu secole mai târziu, Pavel a învăţat același adevăr prin cuvintele: „Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omenești ca și când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea și toate lucrurile… Să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mișcarea și fiinţa” (Faptele 17:24-28). – Profeţi şi regi, ed. 2011, pp. 32–33

Curţile Templului din Ierusalim, pline de zgomot şi negustorie nesfântă, reprezentau prea bine templul inimii, întinat de prezenţa patimilor senzuale şi de gânduri nesfinte. Prin curăţirea templului de cumpărătorii şi vânzătorii lumii, Isus a făcut cunoscută misiunea Lui de a curăţa inima de murdăria păcatului – de dorinţele pământeşti, de plăcerile egoiste şi de obiceiurile rele care strică sufletul.

(…) Prezenţa Lui va curăţi şi va sfinţi sufletul, aşa încât să poată fi „un templu sfânt în Domnul” şi „un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” (Efeseni 2:21,22). – Viaţa lui Iisus, ed. 201, pp. 128–129

Joi, 21 iunie: Armaghedonul şi muntele Carmel (2)

Ioan (…) a fost martor la scenele înfricoşătoare care vor avea loc ca semne ale venirii lui Hristos. El a văzut armatele adunându-se pentru bătălie şi oamenii dându-şi sufletul de groază. A văzut pământul mutându-se din loc, munţii clătinându-se în inima mărilor, valurile urlând şi spumegând, ridicându-se până acolo încât munţii s-au cutremurat. A văzut potirele mâniei lui Dumnezeu vărsându-se şi boala, foametea şi moartea căzând asupra locuitorilor pământului. – The Review and Herald, 11 ianuarie 1887

Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ, când vor exista numai două tabere, iar fiecare bărbat, femeie şi copil se va afla într-una dintre aceste două oştiri. Domnul Isus va fi Generalul unei oştiri, iar Satana va fi conducătorul oştirii potrivnice. Toţi cei care calcă Legea lui Dumnezeu, temelia guvernării Sale pe pământ şi în cer, şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel se vor alinia de partea unui singur conducător, care îi va îndrepta împotriva guvernării lui Dumnezeu. „Îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa” (Iuda 6) sunt nişte răzvrătiţi împotriva Legii lui Dumnezeu şi vrăjmaşi ai tuturor celor ce iubesc poruncile Sale şi ascultă de ele. Aceşti supuşi care îl au pe Satana drept conducător al lor îi vor aduce pe alţii în rândurile lor prin toate mijlocele posibile pentru a-şi întări forţele şi pentru a impune pretenţiile lui.
Prin amăgirea aceasta, dacă va fi cu putinţă, Satana îi va prinde chiar şi pe cei aleşi. Amăgirea lui Satana nu este neînsemnată. El va căuta să supere, să hărţuiască, să falsifice, să acuze şi să-i prezinte într-o lumină greşită pe toţi cei pe care nu poate să-i constrângă şi să-i determine să-l ajute în lucrarea lui şi să-i aducă cinste. Marele lui succes constă în a păstra mintea oamenilor într-o stare de confuzie şi de necunoaştere a strategiilor lui, deoarece el poate să-i conducă pe cei ce sunt neştiutori ca pe nişte orbi. – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, pp. 351–352
Dumnezeul cel veșnic, având viaţă în Sine Însuși, Cel necreat, El Însuși fiind Izvorul și Susţinătorul a toate, este singurul îndreptăţit la suprema închinare și adorare. Omului îi este interzis să-i dea oricui altcuiva locul cel dintâi în simţămintele sale sau în slujirea sa. Tot ce cultivăm și tinde să slăbească iubirea noastră faţă de Dumnezeu sau să ia locul slujirii pe care I-o datorăm devine pentru noi un zeu. (…)
„Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.” Legătura strânsă și sfântă a lui Dumnezeu cu poporul Său este prezentată prin asemănare cu legătura căsătoriei. Idolatria fiind un adulter spiritual, neplăcerea lui Dumnezeu faţă de ea este pe drept numită gelozie. – Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, pp. 303–304

Hristos doreşte să fie pentru copiii Lui astăzi tot ce a fost și pentru ucenici, pentru că, în ultima Sa rugăciune, având în jurul Lui mica grupă de ucenici, El a spus: „Și Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:20).
Domnul Isus S-a rugat pentru noi, cerând să putem fi una cu El, aşa cum El este una cu Tatăl. Ce unire minunată! (…) Prin urmare, dacă Hristos locuieşte în inima noastră, atunci El va lucra în noi „şi voinţa, şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Noi vom lucra aşa cum a lucrat El şi vom manifesta acelaşi spirit. În acest fel, iubindu-L şi locuind în El, vom creşte „în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4:15).

Vineri, 22 iunie: Studiu suplimentar

Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 167.