Ediția instructori (st. 12)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să descopere lupta finală în care se vor confrunta tabăra lui Dumnezeu şi tabăra Babilonului.

La nivelul sentimentelor: Să conştientizeze că este vorba despre un conflict spiritual şi să accepte ideea că acest conflict vizează în mod direct credinţa în Dumnezeu.

La nivel practic: Să folosească „echipamentul” pus la dispoziţie de Dumnezeu ca să se opună şi să lupte împotriva duşmanului şi să se pregătească astfel pentru ultimul conflict.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Bătălia de la Armaghedon

A. Ce înseamnă numele ebraic „Armaghedon”?

B. Când şi unde va avea loc această bătălie?

C. Ce armate se vor confrunta?

II. Sentimente: O luptă spirituală

A. Ce argumente avem că este o luptă spirituală?

B. Cum crezi că îţi va afecta viaţa personală această luptă spirituală?

C. Prin ce se va deosebi bătălia aceasta spirituală de luptele tale spirituale prezente?

III. Practic: Pregătirea pentru bătălie

A. De ce arme spirituale vei avea nevoie ca să supravieţuieşti acestei bătălii?

B. Către ce alte subiecte ne abate atenţia interpretarea literală a acestei bătălii?

C. Cum ar trebui să te pregăteşti astăzi pentru Armaghedon?

Rezumat: Războiul de la Armaghedon este de natură spirituală şi va aduce faţă în faţă toate forţele răului şi tabăra Împărăţiei lui Dumnezeu.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Efeseni 6:10-18.

Ideea de bază: Bătălia de la Armaghedon este de natură spirituală, dar aceasta nu înseamnă că va fi mai puţin dură sau reală decât conflictele armate din prezent: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Pentru prima oară în istorie, toate forţele răului îşi vor uni eforturile şi îşi vor dezvălui mai clar adevărata faţă şi adevăratele intenţii. Lupta aceasta spirituală are amploare cosmică. Atunci, luptele noastre zilnice se vor intensifica.
Studiul de săptămâna aceasta introduce subiectul ultimei bătălii de la Armaghedon. Ai misiunea de a le prezenta şi explica participanţilor în ce va consta ea şi de a o raporta la luptele noastre spirituale de astăzi. Deschide o discuţie despre lupta spirituală, despre „marea luptă” aşa cum este ea descrisă în Scriptură. Prezintă texte-cheie din Vechiul şi din Noul Testament care vorbesc despre lupta spirituală (Numeri 24; Daniel 10 – 11; Matei 26:36-42 etc.).

Discuţie introductivă: Mulţi creştini evanghelici cred că războiul de la Armaghedon va fi un conflict efectiv care se va desfăşura în Israel şi la care vor participa armate reale. Discutaţi despre diversele interpretări evanghelice răspândite astăzi.

De discutat: De ce nu este validă interpretarea literală a Armaghedonului? Ce argumente avem că războiul de la Armaghedon nu va fi unul literal?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Istoria Turnului Babel a rămas în memoria profeţilor biblici ca paradigmă a nebuniei aroganţei omului. Reciteşte istoria aceasta împreună cu membrii grupei (Geneza 11:1-9). Dacă este posibil, prezintă-le o imagine cu ruinele Marelui Zigurat din Ur (din vecinătatea Bazei Aeriene Ali din Irak).

Pentru Ioan, Babelul (sau Babilonul) reprezintă puterea răului care vrea să-I ia locul lui Dumnezeu. Motivul Babilonului, numele grecesc al Babelului, se repetă în cartea Apocalipsa (este folosit de şase ori, număr asociat cu Babilonul) şi culminează în profeţia despre Armaghedon. Asemenea constructorilor Turnului Babel, forţele răului se strâng şi se aliază pentru a lupta împotriva Împăratului ceresc. Marea confruntare se încheie, la fel ca în istoria Turnului Babel, cu coborârea Dumnezeului cerului şi cu prăbuşirea Babilonului spiritual. Prăbuşirea este descrisă în cuvinte care amintesc de căderea Babilonului antic.

Comentariu biblic

I. Adunarea din Babilon
(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 16:16 şi Daniel 11:43.)

Cartea Apocalipsa arată că ultimul eveniment din istoria omenirii va fi un război de proporţii, care va „strânge” laolaltă toate forţele răului (Apocalipsa 16:16), reunind balaurul şi cele două fiare (Apocalipsa 16:13; compară cu 12:17; 13:1,11; vezi studiul precedent). Această coaliţie a răului îi atrage pe „împăraţii pământului” (Apocalipsa 16:14). Tabăra aceasta este numită „cetatea cea mare” (Apocalipsa 16:19), expresie folosită pentru a desemna Babilonul (Apocalipsa 14:8).

Profetul Daniel a avut aceeaşi viziune. În profeţia lui despre împărăţii, prezentată sub forma unei statui cu chip uman, el vede la sfârşit o mare adunare a împăraţilor pământului (Daniel 2:43,44). Scena aceasta reapare în profeţia lui despre „un mare război” (Daniel 10:1; traducere literală) care se termină tot cu strângerea tuturor forţelor de la miazănoapte, împreună cu cele de la miazăzi (Daniel 11:40).

Conform acestor profeţii, ultimele evenimente din istoria umanităţii vor fi caracterizate de mişcări de unire. Nu este clar cum vor apărea aceste mişcări. Interesant este însă că scena aceasta a început să fie pregătită chiar sub ochii noştri: toate puterile lumii năzuiesc către unire, pentru ca lumea noastră să devină una din toate punctele de vedere – o sigură cultură, religie şi economie, un singur sistem politic şi un singur sistem militar. Tindem să vorbim aceeaşi limbă, să ne îmbrăcăm la fel, să cântăm aceleaşi cântece, să mâncăm aceeaşi mâncare şi chiar să gândim şi să credem la fel. Lumea nu a fost niciodată atât de interconectată ca acum. Ea devine pe zi ce trece „un sat global”.

De discutat: Ce instituţii mondiale confirmă trendul unităţii globale? Ce instituţii mondiale manifestă mentalitatea Babilonului? Cu ce instituţii mondiale putem fi de acord şi de ce? Care este experienţa ta cu „satul global”?

II. Bătălia din Babilon
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 2:35,45; 11:45.)

În ambele profeţii ale lui Daniel, alianţa forţelor răului apare în opoziţie cu muntele sfânt al lui Dumnezeu. La fel, cartea Apocalipsa poziţionează această ultimă alianţă la polul opus faţă de templul din cer (Apocalipsa 16:17), care se află tot pe un munte sfânt, fapt indicat de prefixul har („munte”) din numele Armaghedon. Zona numită „Maghedon”, numele străvechi al Meghidoului, a fost martora multor conflicte (Judecătorii 7; 2 Împăraţi 10:11; 23:29,30). Profeţia se referă la Ierusalimul ceresc, nu la Ierusalimul pământesc din statul modern Israel. Nu se referă la conflicte militare dintre armate pământeşti inamice şi nici la conflictul din Orientul Mijlociu, cum cred unii creştini evanghelici.
Bătălia de la Armaghedon este de natură spirituală, aducând faţă în faţă doi inamici spirituali: Babilonul şi Ierusalimul ceresc. Tabăra Babilonului este reprezentată de trei fiare: balaurul, fiara din mare şi fiara din pământ. Ultima fiară primeşte un nume nou „prorocul mincinos”, titlu care îi confirmă rolul de suporter al instituţiei pământeşti a papalităţii (Ieremia 5:30,31; 23:14) şi de înşelător (Ieremia 5:13; 23:16). Profeţia precizează că puterile acestea fac uz de metode paranormale, de „duhuri de draci” pentru a-i atrage pe „împăraţii pământului” (Apocalipsa 16:14).

De discutat: Găseşte pe hartă cetatea Meghido. La ce distanţă de Meghido se găseşte muntele Carmel? Cum explici faptul că nu există niciun munte cu numele Meghido? Ce lupte consemnează Biblia că au avut loc la Meghido? Din ce cauză nu putem afirma că bătălia de la Armaghedon se va da pe „muntele” sau în valea Meghido?

III. Căderea Babilonului
(Revedeţi împreună, în grupă, Daniel 2:35,45; 11:45; Apocalipsa 16:17-21.)

Şi în viziunile lui Daniel, şi în viziunea lui Ioan, deznodământul este acelaşi: Dumnezeu coboară şi distruge toată adunarea forţelor răului. Autorul cărţii Apocalipsa descrie această distrugere ca pe o împărţire a Babilonului, pe care îl numeşte „cetatea cea mare” (Apocalipsa 16:19; compară cu 14:8). Biblia leagă cucerirea Babilonului de către Cirus, în anul 539 î.Hr., de secarea Eufratului: „Eu zic Adâncului: «Usucă-te şi îţi voi seca râurile.» Eu zic despre Cirus: «El este păstorul Meu şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: ’Să fie zidit iarăşi!’ şi despre Templu: ’Să i se pună temeliile!’»” (Isaia 44:27,28; Ieremia 50:38). Istoricul antic Herodot (484–425 î.Hr.) descrie astfel strategia lui Cirus de cucerire a Babilonului: „[Cirus] şi-a postat armata în zona unde râul intră în cetate şi o altă parte, în zona unde iese din ea şi i-a îndemnat pe oamenii lui să pătrundă în cetate prin albia Eufratului, când vedeau că putea fi trecută… Când a fost posibil, perşii … au intrat în Babilon prin albia Eufratului, unde, în acel moment adâncimea apei era cât jumătate din înălţimea unui bărbat.” (Herodotus I, Books I and II, 1975, p. 239)

De discutat: Observă faptul că expresia „a căzut Babilonul” foloseşte timpul trecut pentru a descrie evenimentul viitor al căderii Babilonului spiritual.

1. De ce era vestea căderii Babilonului atât de importantă pentru iudeii din vremea aceea? Care împărat păgân a fost numit „Unsul Său”(Mesia) şi de ce?

2. Ce asemănări există între căderea Babilonului istoric şi căderea Babilonului spiritual?

3. APLICAŢIA

Biblia foloseşte de multe ori timpul trecut pentru a face referire la un eveniment ce urmează să aibă loc. Dă câteva exemple din Vechiul Testament, dar şi câteva din Noul Testament.

Întrebări

1. Ce metodă pedagogică putem învăţa din această practică a scriitorilor Bibliei, de a se referi la un eveniment bine cunoscut din trecut pentru a vorbi despre unul viitor?

2. De ce folosesc profeţii biblici această metodă? Ce alte exemple din Biblie mai poţi da?

4. ACTIVITATE

În mass-media sunt multe referiri la Armaghedon. Enumeră câteva la grupă.

Sugestie:

Alegeţi împreună, în grupă, un imn despre biruinţa lui Isus. Propuneţi-l ca imn al săptămânii şi nu uitaţi de ora de rugăciune a grupei!


Părerea mea