Poezia studiului 10

Pomul din mijlocul grădinii Babilon
Ierem. 51,6.7.53.57; Zah. 2,7; Dan.12,1; Apoc. 13; 14,9-11; 16,2; 17,3.5.6.; 18,1-4; 19,20; 20,4.

Dintre ape, peste ape ridicată,
De Balaurul cel vechi încununată,
Fiara de-nchinare neadevărată
Are astăzi rana morții vindecată.

Fiara așa zisei libertăți creștine,
Din pământ, peste Pământ întinsă bine,
Face „fiarei vindecate”-n orișicine,
O icoană cărei astăzi să se-nchine.

Stă „femeia” pe Balaur, stacojie,
Cu-a-nchinării desfrânată mărturie,
Prigonind pe sfinții care vor să fie
Îmbrăcați cu-a Domnului credincioșie.

Luciferic răzvrătirea să mențină,
Cupa babilonică-i aproape plină
Cu veninul oferit spre-a fi lumină,
Semn pe mâna ori pe fruntea zis creștină.

„Înger al credinței Dragostei supreme,”
Spune clar Cel care vine: „nu te teme!”
Ieși, acum, din Babilon cât încă-i vreme,
Căci voi arde ale Șarpelui dileme!

Cornel Mafteiu
București, 05.06.2018