Poezia st. 6

 

Odihna Creatorului

Daniel 7,1-8.21-25; Luca 4,14-16; 23,55.56; Ioan 20,19-23;

Fapte 2,26; 13,14.42-44; 16,12.13; 20,6.7: Rom.7,1-14; 8,1; 1Cor.16,1-4; Apoc.13,1-17.

 

Din osanale la vorbe de hulă se-ajunge ușor,

Când răzvrătirii așterni sub picioare-ngâmfatul covor;

Ale ispitei veșminte deșarte, frumoase îți par,

Patima încumetării uzurpă Cerescul hotar.

 

Șarpele urii și-a mutat războiul din cer pe pământ,

Răstălmăcind pentru lutul adamic Divinul cuvânt

Și îi oferă pe-altaru-nchinării un foc de venin,

De Creatorul iubirii eterne să-l țină străin.

 

 

Cornul cel mic, despre care-n Scriptură profeții vorbesc,

Vorbe de hulă-și înalță-n biserici cu iz creștinesc,

Masca sfințirii punându-și pe chip, schimbă vremuri și legi,

Semnul Odihnei divine lovindu-l de veacuri întregi.

 

Sâmbăta, însă,  rămâne un semn al credinței mereu,

Ungerea frunții predată în Dragostea lui Dumnezeu,

Hula curând încetează, căci Domnul se-arată pe nor,

Legea păstrându-și în Sabat Odihna de Sfânt Creator!

 

Cornel Mafteiu

București, 07.05.2018