[duminică, 28 iulie] Potolirea unei furtuni

 

 

1. Citește Marcu 4:35-41. Ce se întâmplă în această relatare și ce lecții putem extrage despre identitatea lui Isus?

 

Marcu 4:35-41

„35 În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă”. 36 După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii. 37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. 38 Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” 39 El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. 40 Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” 41 I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?””

 

La începutul capitolului 4 din Marcu, Isus urcă într-o corabie pentru a învăța oamenii care stăteau pe țărm. În Marcu 4:10-12 pare să fi coborât din corabie și le vorbește ucenicilor în privat. Acum, după o zi lungă de predicare, ucenicii Îl iau pe Isus în corabie „așa cum era” (Marcu 4:36), cu alte cuvinte, foarte obosit. El adoarme imediat aproape de cârmă, care ar fi pupa acesteia. Pe lac se stârnește o mare furtună, iar corabia este în pericolul să se scufunde, așa că ucenicii Îl trezesc. În mod dramatic, Isus le poruncește vântului și valurilor să se oprească. O liniște extraordinară cuprinde lacul. Este de înțeles că ucenicii sunt îngroziți de această manifestare a puterii divine.

 

2. Citește Psalmii 104:1-9. Prin ce se aseamănă imaginea lui Yahweh de aici cu cea a lui Hristos liniștind furtuna?

 

Psalmii 104:1-9

„1 Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3 Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Îţi faci soli şi din flăcări de foc, slujitori.
5 Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
6 Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
8 suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
9 Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul”.

 

Relatarea din Marcu 4:35-41 urmează un tipar biblic des întâlnit, acela al unei „teofanii” – manifestarea vizibilă a lui Dumnezeu sau a unuia dintre îngerii Săi. Aceste evenimente au în comun cinci trăsături: (1) manifestarea puterii divine, (2) teama oamenilor, (3) porunca: „Nu te teme!”, (4) cuvintele revelației pentru care Dumnezeu sau îngerul s-a arătat, (5) reacția omului la respectiva revelație. Patru dintre cele cinci componente sunt prezente în această narațiune – potolirea furtunii este manifestarea puterii divine, frica ucenicilor este teama omului. Întrebarea: „Pentru ce sunteți așa de fricoși?” este un fel de a spune: „Nu te teme!” Întrebarea ucenicilor: „Cine este Acesta?” constituie reacția omului. Ceea ce lipsește sunt cuvintele revelației. Acest detaliu lipsă face parte din Motivul literar al Tainei/Revelației, prezent în întreaga carte, urmând ca adevărul despre Isus să iasă la iveală. Întrebarea ucenicilor: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?” îl îndeamnă pe cititor să adauge singur cuvintele lipsă ale revelației – este Fiul lui Dumnezeu, Domnul Însuși.

 

Gândește-te la puterea lui Dumnezeu! Cum poți învăța să te bazezi pe această putere și să te încrezi în ea în toate circumstanțele din viața ta?

 

 

Post-ul [duminică, 28 iulie] Potolirea unei furtuni apare prima dată în Studiu Biblic.

Biblia zilnică BibliaZilnica.ro