[miercuri, 7 februarie] „Varsă-Ți mânia!”
4. Citește Psalmii 58:6-8; 69:22-28; 83:9-17; 94:1,2 și 137:7-9. Ce sentimente transmit acești psalmi? Cine judecă în acești psalmi?
Psalmii 58:6-8
„6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
8 Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!”
Psalmii 69:22-28
„22 Să li se prefacă masa într-o cursă şi liniştea într-un laţ!
23 Să li se întunece ochii şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ţi mânia peste ei şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie să le rămână locuinţa şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28 Să fie şterşi din Cartea Vieţii şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!”
Psalmii 83:9-17
„9 Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,
10 care au fost nimiciţi la En-Dor şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului.
11 Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
12 Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!”
13 Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt,
14 ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde munţii!
15 Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
16 Acoperă-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
17 Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!”
Psalmii 94:1,2
„1 Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
2 Scoală-Te, Judecătorul pământului, şi răsplăteşte celor mândri după faptele lor!”
Psalmii 137:7-9
„7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!”
Unii psalmi Îl imploră pe Dumnezeu să Se răzbune pe oamenii și popoarele care caută să facă răul sau care au făcut deja rău psalmiștilor sau poporului lor. Acești psalmi pot deruta cititorii, din cauza limbajului lor dur și a aparentei neconcordanțe cu principiul biblic de a-i iubi pe vrăjmași (Matei 5:44).
Totuși indignarea psalmistului în fața asupririi este un lucru bun. Înseamnă că psalmiștii luau binele și răul mai în serios decât mulți oameni. Psalmistului îi pasă, chiar mult, de răul care se face în lume, nu doar la adresa lui, ci și a altora. Dar nicăieri acesta nu sugerează că el ar fi agentul răzbunării. Dimpotrivă, psalmistul lasă răzbunarea exclusiv pe mâna lui Dumnezeu. Psalmii evocă blestemele din cadrul legământului divin (Deuteronomul 27:9-16) și Îl imploră pe Dumnezeu să acționeze așa cum a promis.
Psalmii sunt forme de proclamare profetică a judecății iminente a lui Dumnezeu, nu sunt doar simple rugăciuni ale psalmiștilor. Psalmul 137 reflectă vestirea judecății divine asupra Babilonului, așa cum este exprimată în Profeți. Distrugerea pe care babilonienii au adus-o asupra altor popoare avea să se întoarcă asupra lor. Psalmii transmit avertismentul divin că răul nu va trece nepedepsit pentru totdeauna.
Răzbunarea lui Dumnezeu este proporțională cu dreptatea și harul Lui. Copiii lui Dumnezeu sunt chemați să se roage pentru cei care le greșesc și chiar să spere la convertirea lor (Psalmii 83:18; Ieremia 29:7).
În orice caz, ar trebui să fim atenți ca nu cumva, în încercarea noastră de a încadra acești psalmi în normele biblice de iubire a vrăjmașilor, să nu minimalizăm experiența agonizantă exprimată în ei. Dumnezeu ia aminte la suferința copiilor Săi și îi asigură că „scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El” (Psalmii 116:15). Judecata divină obligă poporul lui Dumnezeu să își ridice glasul împotriva răului și să caute venirea împărăției lui Dumnezeu în desăvârșirea ei. Psalmii le dau în același timp o voce celor care suferă, făcându-le cunoscut faptul că Dumnezeu le știe suferința și că într-o zi dreptatea va veni.
Există cineva care nu se gândește sau n-a visat uneori să se răzbune pe cei care i-au greșit lui personal sau celor dragi? Cum te ajută acești psalmi să exprimi aceste sentimente într-o perspectivă corectă?
Post-ul [miercuri, 7 februarie] „Varsă-Ți mânia!” apare prima dată în Studiu Biblic.
