[vineri, 3 noiembrie]

 

 

„Scuzele celor care nu reușesc să facă această lucrare nu îi scapă de responsabilitate și, dacă aleg să nu facă această lucrare, neglijează sufletele pentru care Hristos a murit, își neglijează responsabilitatea dată de Dumnezeu și sunt consemnați în cărțile cerului ca slujitori necredincioși. Lucrează slujitorul la fel ca Stăpânul, pentru a fi un sprijin și o binecuvântare pentru alții, atunci când el stă departe de cei care  au nevoie de ajutorul lui? Cei care neglijează interacțiunea personală cu oamenii devin egocentrici și au nevoie de această experiență a comunicării cu semenii lor pentru a le înțelege starea spirituală și a ști cum să hrănească turma lui Dumnezeu […]. Cei care neglijează această  lucrare dovedesc că au nevoie de înnoire morală, apoi vor vedea că nu au purtat povara lucrării” (Ellen G. White, în „The Advent Review and Sabbath Herald”, 30 august 1892).

 

„Prin însărcinarea dată, lui Iona i se încredinţase o grea răspundere; dar Acela care îi poruncise să plece putea să-l susţină pe slujitorul Lui și să-i dea reușită. Dacă ar fi ascultat fără îndoieli, prorocul ar fi fost scutit de unele experienţe amare și ar fi fost binecuvântat din belșug. Totuși, în ceasul încercării lui Iona, Dumnezeu nu l-a părăsit” (Ellen G. White, „Profeți și regi”, p. 266).

 

Post-ul [vineri, 3 noiembrie] apare prima dată în Studiu Biblic.