[luni, 13 februarie]
SECŢIUNEA III
În mod natural, noi simţim dragoste pentru cine ne iartă o mare greşeală. Cu cât este mai mare boacăna unui copil, cu atât este mai larg şi mai luminos zâmbetului lui când i se spune că este iertat.
Isus a tratat astfel această problemă: Un fost fariseu, care fusese vindecat de Isus, îşi dorea ca o anumită femeie să plece din casa lui. Isus era acolo ca musafir al celui vindecat. La picioarele lui Hristos stătea o femeie. Şi ea, o păcătoasă notorie, atrăgea prea mult atenţia.
Ştii istoria Mariei care I-a spălat picioarele lui Isus cu parfum şi le-a șters cu părul ei (vezi Ioan 12:3). Când s-a adresat severei gazde, Isus i-a vorbit despre dragoste, apreciere şi iertare.
Luca 7:40-43
„Isus a luat cuvântul şi i-a zis: «Simone, am să-ţi spun ceva.» «Spune, Învăţătorule », I-a răspuns el. «Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?» Simon I-a răspuns: «Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.» Isus i-a zis: «Drept ai judecat.»”
Apoi Isus explică:
Luca 7:45-48
„«Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.» Apoi a zis femeii: «Iertate îţi sunt păcatele!»”
Cum să devenim şi noi la fel de conştienţi de păcatele noastre precum această femeie? De ce oare greşelile noastre nu ne zdrobesc inimile şi nu ne apasă sufletele? Poţi înţelege din pasajul acesta cum vinovăţia joacă un rol în iubirea pentru Domnul Isus? Ai putea gândi chiar că această vinovăţie ar fi necesară pentru a aprecia mai mult iertarea.
Dacă medităm la ele cu atenţie, Cele Zece Porunci au funcţia de a ne conştientiza de păcat. (Acesta este înţelesul pasajului dificil din Romani 7:8,9.) Poruncile ne expun falsitatea şi ipocrizia. În oglinda lor ne vedem aşa cum suntem. Suntem miraţi cum poate Dumnezeu să ierte pe cineva atât de netrebnic. Iar când El spune că ne iartă şi noi credem aceasta, rămânem uimiţi de această iertare. Suntem uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Aceasta este semnificaţia fricii din versetul următor:
Psalmii 130:4
„Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.”
O aşa admiraţie schimbă omul. Vom studia mai mult despre aceasta în studiul următor.
ÎNTREBĂRI DE REFLECŢIE
Secţiunea I
- De ce moartea este plata păcatului, chiar şi pentru un „păcăţel”?_ ____
- De ce un înger nu poate plăti pentru păcatele noastre? Atât Dumnezeu, cât şi îngerii ne iubesc foarte mult şi ar fi murit pentru noi (vezi Patriarhi şi profeţi, p. 64). De ce sacrificiul unui înger nu ar fi fost suficient pentru mântuirea noastră?____
- De ce sacrificiul lui Isus a fost mai mult decât suficient pentru mântuirea noastră?_ ____
- De ce condiţia de creaturi ne obligă la ascultare de Legea lui Dumnezeu? _ _____
Secţiunea II
- Cum ştim că păcatul nu este din vina lui Dumnezeu?______
- Şi totuşi, ce face Dumnezeu pentru a rezolva problema păcatului? Vezi „Patriarhi şi profeţi”, pp. 63–70; „Viaţa lui Iisus”, pp. 758–764; „Tragedia veacurilor”, pp. 492–504._ ____
Secţiunea III - Cine iubeşte mai mult, conform spuselor lui Isus?_______
- Atunci cum putem să avem o dragoste mai mare pentru Dumnezeu? _ ______
- Săptămâna trecută am învăţat că vina este cauza majoră a depresiei. Se întâmplă acest lucru atunci când vina nu este înfruntată aşa cum se cuvine. În ce sens şi în ce circumstanţe este vina un lucru bun?_
