[duminică, 12 februarie]

SECŢIUNEA II

Dacă Ted îţi împrumută duba şi îţi cere să conduci cu atenţie, cine va fi responsabil dacă tu conduci nesăbuit maşina? Această întrebare nu are un răspuns foarte simplu.

Pe de o parte, tu eşti responsabil. Tu ai acţionat aşa cum ai hotărât tu să acţionezi. Ar trebui să plăteşti atât daune pentru ambele maşini implicate în accident, cât şi cheltuielile medicale pentru eventualii răniţi. Dacă ar fi accident cu victime, ai putea fi şi urmărit penal. Da, poţi merge chiar la închisoare dacă ai omorât accidental pe cineva în trafic, dacă s-a întâmplat din cauză că ai fost foarte nepăsător când conduceai. Pe de altă parte, Ted este cel care a decis că poţi conduce duba lui. Nu l-a forţat nimeni să-ţi dea maşina. Ar fi făcut bine dacă ţinea cont de caracterul tău înainte să-ţi dea să conduci. Într-un fel, şi el este responsabil pentru accident, chiar dacă nu a fost vina lui. Dacă ar fi dat maşina unui puşti de cinci ani, ar fi fost complet vina lui, pentru că ar fi dat cheile maşinii cuiva care nu avea deloc îndemânarea de a conduce.

Aşa este şi cu relaţia dintre Creator şi păcatele lumii. Satana spune că Hristos este responsabil de păcatele noastre, argumentând că cei creaţi de Dumnezeu nu pot asculta.

Dar acum îngerii nu mai cred aşa. Prin viaţa Sa perfectă ca om, Isus a demonstrat că Dumnezeu i-a dat omului puterea de a asculta. Deci, când păcătuim, nu avem scuză.

Totuşi, Isus ne-a adus la existenţă. El are responsabilitatea de a plăti pentru deciziile noastre incorecte, după cum proprietarul maşinii are responsabiltatea să plătească daunele provocate de şoferul neatent.

Dar dacă Ted plăteşte daunele, îi rămâi foarte dator. La fel se întâmplă între noi şi Domnul Isus. El a plătit pentru vina noastră. El are dreptul să acţioneze aşa în virtutea dreptului Său de Creator. Noi însă nu merităm deloc un asemenea ajutor. Păcatele noastre reprezintă vina noastră şi a părinţilor noştri înaintea noastră.

Dar Dumnezeu este înţelept şi bun şi, dacă spune că El este „drept” când ne iartă („îndreptăţeşte”), atunci cel mai înţelept lucru pe care îl putem face este să fim mulţumitori, să credem Cuvântul Său şi să îl acceptăm.

Iată ce ne zice El:

Romani 3:26
„Pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.”

Citiţi Evrei 2:3. Deoarece Isus ne-a luat păcatele pe când noi nu meritam ajutorul Său, ne-am aştepta să fim socotiţi răspunzători dacă tratăm darul Său minunat ca pe ceva fără valoare, ca şi când nu I-am datora nimic lui Isus. Aceasta Îl întristează pe Duhul Sfânt şi dreptatea cere o pedeapsă mărită.

Vom studia, în cele ce urmează, cum să acordăm atenţia cuvenită sacrificiului făcut pentru plătirea datoriilor noastre.