[marți, 14 februarie] Omul vânat

Cât de departe ai merge pentru a apăra ceea ce crezi? Cât de mult eşti în stare să suferi pentru Isus? Misionarul Thanh Vinh*, din Vietnam, ne împărtăşeşte o experienţă mai de demult, când credinţa sa a fost încercată.

Inima-mi bătea tare când am auzit la uşă ciocănitul insistent al ofiţerilor de poliţie, iar glasurile lor zgomotoase şi grăbite au umplut camera. Am privit pentru o clipă în ochii familiei nou-convertiţilor pe care îi vizitam în acel moment şi am sperat ca, prin privirea mea, să le comunic tăcut asigurarea că Dumnezeu era cu noi. Am şoptit o simplă rugăciune: „Doamne, Te rog, dă-ne curaj! Te rog, protejează-ne!”

Poliţia s-a năpustit la mine şi a început să ne întrebe pe mine şi pe misionarul local de ce eram acolo. M-am îndepărtat uşor de lângă coşul de gunoi, unde numai ce aruncasem micul altar budist, rugându-mă ca ei să nu privească în coş.

Pe când interogatoriul creştea în intensitate, am introdus inconştient mâna în buzunar. Am simţit atunci cum atingeam lista care conţinea numele şi adresele membrilor bisericii pe care plănuiam să-i vizităm. M-am înfiorat când m-am gândit ce s-ar putea întâmpla dacă poliţia ar găsi lista cu acei preţioşi copii în Hristos. Mintea mea alerga în toate direcţiile în căutarea unui plan, având doar o secundă pentru rugăciunea: „Doamne, ajută-ne!”

Întrebările hărţuitoare au încetat pentru câteva minute, timp în care poliţia a chemat ajutoare. Am realizat că Dumnezeu a deschis o uşă de scăpare. M-am strecurat pe uşa din dos, fără să mă uit înapoi şi fără să încetinesc pasul nici pentru o secundă. Am luat-o la fugă către jungla care era chiar la marginea satului. Când am ajuns într-un loc în care aveam în jur doar copaci, am rupt lista în mii de bucăţi mărunte şi le-am îngropat în grabă sub frunziş.

Repede am sărit în sus şi am alergat unde vegetaţia era mai bogată. Sunetul puternic al unui clopoţel care alerta sătenii să se alăture căutării mi-a ajuns la urechi. Alergam repede, ca un tigru vânat de oameni.

Am început să aud voci înăbuşite nu departe de mine. Vocile creşteau în intensitate şi simţeam că muşchii îmi zvâcneau de durere şi oboseală. Cuvintele Psalmului 91 îmi răsunau în minte: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: «El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!»”

Realizam că mulţimea m-a ajuns, dar nu îndrăzneam să privesc în urmă. Deodată, o bucată mare de lemn m-a lovit cu toată forţa în spate, cauzându-mi o durere pătrunzătoare, care îmi trecea prin tot corpul. M-am clătinat şi am căzut la pământ, astupându-mi capul cu mâinile, în timp ce grupul de tineri m-a înconjurat ca nişte animale de pradă flămânde. În timp ce înjurau, mă băteau şi mă târau la secţia de poliţie, un simţământ de pace a venit asupra mea. Cuvintele din Matei 5:11 îmi răsunau în minte: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Prezenţa plăcută a Spiritului Sfânt mă mângâia în mijlocul durerii.

Când am ajuns la sediul poliţiei, a început interogatoriul. Căutau ceva care să mă condamne. M-au pasat apoi superiorilor. După ce m-au mai chestionat, s-au decis să-mi dea o amendă mie şi proprietarului casei în care ne adunam pentru a ne închina, după care mi-au dat drumul.

Consider acest deznodământ miraculos ca o poartă deschisă vizitării nou-convertiţilor. Când mă gândesc la această experienţă, pot doar să-I mulţumesc Domnului. Fiecare încercare din viaţa de creştin m-a pregătit să devin lucrător pentru Dumnezeu în propria ţară, Vietnam, şi m-a învăţat să fiu tare pentru El, cu orice preţ.

Rugăciune pentru putere: Iubite Tată ceresc, prin puterea Ta divină, fă-mă să rezist oricărei ispite şi să fiu victorios în mijlocul încercărilor care-mi vin în cale azi! Învaţă-mă să rămân ferm pentru Tine şi păstrează-i credincioşi pe fraţii mei din Asia de Sud-Est!