[duminică, 29 ianuarie]

SECŢIUNEA II

Ce ţi-ar plăcea mai mult? Să-ţi spună cineva că eşti bogat sau să îţi întindă o bancnotă de 100 de euro? Acesta este un mod potrivit de a ilustra însemnătatea cuvintelor „socotit” şi „împărtăşit”. În primul caz eşti socotit a fi bogat, în cel de-al doilea, ţi se împărtăşeşte ceva dintr-o bogăţie.

Explicaţia cuvântului „socotit” („atribuit”): Ne face plăcere dacă ceilalţi consideră că avem un caracter nobil. Când se spune „el este amabil”, sau „ea este dulce”, sau „ei sunt o familie generoasă”, ni se atribuie un caracter deosebit. Dar asta nu ne face mai buni. Cuvintele lor frumoase nu pot realiza acest lucru. Cuvintele omeneşti nu au putere creatoare.

Dar cuvintele lui Dumnezeu sunt altfel. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar spune despre tine că eşti neprihănit?

Aceasta s-a întâmplat cu Avraam când a început să trăiască prin credinţă. Credinţa sa i-a fost socotită ca neprihănire. Era ca şi cum Dumnezeu ar fi zis: „Avraam are un caracter fără pată.” Totuşi, Avraam avea un caracter imperfect. Dar aceasta nu constituia o problemă. Vă amintiţi ce am studiat? Dumnezeu cheamă lucrurile care „nu sunt” ca şi cum „ar fi”. Cuvântul lui Dumnezeu are un scop. Dumnezeu spune: „Avraam este neprihănit.” Cuvântul Domnului nu se va întoarce înapoi până nu-şi va împlini misiunea. Şi care este această misiune? A-l face pe Avraam neprihănit.

Cu alte cuvinte, când Dumnezeu zice: „Tu eşti bogat”, puterea Sa te şi face bogat.

Şi chiar dacă Dumnezeu nu spune prea adesea aceasta oamenilor, El spune de multe ori un lucru mult mai important: „Eşti neprihănit.” Când El te „socoteşte” neprihănit, puterea creatoare a Cuvântului Său îţi atribuie acest dar.

Poate că îţi trebuie ceva timp să prinzi înţelesul sublim al acestui adevăr. Scopul pentru care Dumnezeu i-a atribuit neprihănirea lui Avraam este valabil şi pentru noi, cărora ne va fi atribuită, dacă şi noi trăim având o credinţă asemănătoare cu cea a lui Avraam.

Cum poate primi cineva credinţă? Există un pasaj cunoscut despre acest lucru.

Romani 10:17
„Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”

Pe scurt, credinţa este ceva care are de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa nu este o simplă părere doar acceptarea unui lucru ca fiind adevărat –, ci înseamnă să depindem de puterea Cuvântului lui Dumnezeu şi să acţionăm în conformitate cu tot ceea ce El ne spune.

Când citeşti o făgăduinţă în Biblie, este o ocazie de a-ţi exercita credinţa. Fără acea lecturare, nu ai avea această ocazie. Cuvintele omeneşti, propriile tale cuvinte, speranţe şi promisiuni – niciuna dintre ele nu are puterea de a ne face neprihăniţi. Dar putem fi mereu dependenţi de Cuvântul Domnului.

Deci Dumnezeu i-a dat lui Avraam ocazia de a-şi exercita credinţa atunci când i-a spus că într-unul din urmaşii săi „toate neamurile pământului vor fi binecuvântate” (Geneza 22:18). Aceasta i-a permis lui Avraam să-şi aţintească privirea către ceva sigur, special şi de nădejde.

Geneza 15:6
„Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.”

Noi toţi avem nevoie de ceva solid pe care să ne bizuim şi în care să credem. De aceea avem nevoie de făgăduinţele lui Dumnezeu.

Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt subiectul secţiunii următoare.