[sâmbătă, 28 ianuarie] Făgăduințele și credința

SECŢIUNEA I

Ţi-ai propus să vorbeşti ca şi cum credinţa ta este de nezdruncinat? În această săptămână ne propunem să vorbim despre cum putem să avem o credinţă invincibilă. Şi cum se realizează aceasta? Credinţa este construită pe convingerea fermă că Dumnezeu poate face ceea ce a promis.

Romani 4:21
[Avraam a fost pe] „deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.”

Cum poţi să fii convins de puterea lui Dumnezeu? Răspunsul este: „prin experienţă”. Dumnezeu ne invită să depindem de El pentru a avea putere asupra ispitelor, pentru înţelepciune în luarea deciziilor, pentru ajutor în nevoile noastre cele mai urgente şi chiar şi pentru pâinea noastră zilnică. Îngrijindu-Se de noi, Dumnezeu ne învaţă să ne încredem în El.

Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu a permis copiilor lui Israel să flămânzească înainte să-i hrănească? Te-ai gândit vreodată la foame ca la o oportunitate de a învăţa să te încrezi în Domnul?

Deuteronomul 8:3
„Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.”

Acest mod de educaţie se însuşeşte prin repetare. Pe măsură ce învăţăm să depindem de Dumnezeu şi să ne încredem în puterea Cuvântului Său, vom ajunge să depindem tot mai mult de El.

Avraam avea multă experienţă în ce priveşte încrederea în Dumnezeu. Alegând calea credinţei în mijlocul idolatriei generale, credinţa sa a fost adesea testată. Şi când a fost îndepărtat de idolatri, astfel încât să poată creşte mai repede în evlavie, Dumnezeu a găsit alte căi de a-i încerca credinţa.

În studiul nostru despre mântuire, am tras o concluzie. Este bine să găseşti făgăduinţe divine pentru tine şi să cultivi încrederea în puterea lui Dumnezeu. Aşa te vei dezvolta. Aşa vei fi socotit neprihănit.

Romani 4:21-24
[Avraam a fost pe] „deplin încredinţat că El [Dumnezeu] ce făgăduieşte poate să şi împlinească. De aceea, credinţa aceasta «i-a fost socotită ca neprihănire». Dar nu numai pentru el este scris că «i-a fost socotită ca neprihănire», ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru.”

În următoarea secţiune ne vom opri la cuvântul „socotit”. Poate ai mai auzit de el sau poate chiar l-ai considerat opusul lui „împărtăşit”. Dar cred că măcar câţiva adulţi ştiu ce înseamnă aceste cuvinte în limbaj teologic.