[duminică, 11 decembrie] Judecata de cercetare
Primul înger din Apocalipsa 14 îi îndeamnă pe toți cei de pe pământ să „se teamă de Dumnezeu și să-I dea slavă.” Dar întotdeauna a fost corect să ne temem de Dumnezeu și să Îi dăm slavă. De ce în apropierea sfârșitului timpului, această poruncă este dată întregii lumi cu atâta urgență? Apocalipsa 14:6,7
Într-o zi, Dumnezeu va distruge complet păcatul, iar acest lucru va fi pentru totdeauna. Deși dorește să-i salveze pe toți oamenii, El îi poate salva doar pe cei care Îi sunt loiali. Cei care sunt răzvrătiți, dacă ar fi salvați, ar duce păcatul mai departe. Așa că trebuie să existe o judecată înainte de venirea lui Isus. Faptele apostolilor 17:31
Aceasta se numește judecata de cercetare. Înainte ca Dumnezeu să pronunțe un verdict, El investighează fiecare caz. El investighează dosarele celor care au pretins că sunt loiali lui Dumnezeu. Cei care nu au făcut niciodată astfel de afirmații vor fi judecați mai târziu.
Slujbele din sanctuarul pământesc ne ajută să înțelegem această judecată de la sfârșitul timpului. În Ziua Ispășirii anuale, Marele-Preot intra în Locul Preasfânt și îndepărta doar păcatele care fuseseră mărturisite și transferate acolo în timpul anului precedent.
În mod similar, Isus, Marele nostru Preot, a intrat în Locul Preasfânt din sanctuarul ceresc la 22 octombrie 1844 și a început judecata de cercetare. Numele tuturor celor care și-au mărturisit cu sinceritate păcatele și au fost credincioși lui Isus rămân în Cartea Vieții. Apocalipsa 3:5 Toate celelalte nume sunt eliminate. Exodul 32:33
Unii oameni și-au mărturisit toate păcatele și s-au pocăit cu adevărat; iar înregistrarea păcatelor lor va fi ștearsă. Doar faptele lor bune vor rămâne înregistre. Ei vor fi declarați: Mântuiți. Ezechiel 18:21,22
Dar ce se va întâmpla cu cei care au pretins că Îl urmează pe Dumnezeu, dar au ales totuși propria lor cale? Faptele lor bune vor fi șterse. Doar înregistrarea propriilor păcate va rămâne, iar ei vor fi declarați: Pierduți. Versetele 23,24; Matei 7:21-23
Aplicație: Cum ar trebui să trăim în acest timp solemn? 1 Tesaloniceni 5:23 Sfințirea este procesul prin care Dumnezeu ne dă o ură crescândă față de păcat și dragoste pentru El. Ea vine din legătura zilnică cu Dumnezeu, studierea Cuvântului Său, pocăință și mărturisire. Filipeni 3:13,14; Ioan 17:17,19