[luni, 12 decembrie] Păcatele „mărunte”

Trăim acum în adevărata Zi a Ispășirii, când se decide destinul veșnic al fiecărui om în parte. Nu știm când se va încheia, dar știm că în curând Isus va spune: „S-a sfârșit!”. Atunci se va încheia perioada aceasta. Isus nu va mai oferi iertarea păcatelor, deoarece toți oamenii vor fi luat deciziile finale. Toți, dar absolut toți, fie vor fi acceptat puterea lui Isus de a învinge păcatul, fie, agățându-se de păcatele lor, Îl vor fi respins pe Salvator. Ce gând solemn!

Când te gândești la păcate, de obicei îți vin în minte lucruri grave, evidente, despre care știm cu toții că sunt greșite? Sau te gândești și la lucruri „mărunte”? Este foarte ușor să gândim că păcatele „mici” nu sunt chiar atât de grave – și asta este ceea ce vrea Satana să credem.

Toți creștinii sunt de acord că uciderea, furtul și înjurăturile sunt păcate. Dar cum rămâne cu „micile” minciuni, cu jumătățile de adevăr? Cum rămâne cu criticarea altora, chiar dacă ceea ce spunem este adevărat? Cum rămâne cu tachinarea celorlalți? Dar cu glumele cu subînțeles? Cum rămâne cu irosirea timpului sau a banilor? Cum privim problema gândurilor greșite? Cum rămâne cu gelozia și cu gândul că oamenii nu ne tratează suficient de frumos? Matei 12:36,37; 2 Corinteni 10:5; Eclesiastul 12:13,14

În fiecare zi trebuie să fim serioși cu privire la alegerile noastre, pentru că Satana face tot posibilul să ne facă să păcătuim. El știe cât de puțin timp i-a mai rămas și folosește fiecare secundă din el. 1 Petru 5:8; Apocalipsa 12:12

Aplicație: Este ușor să uităm că trăim într-o perioadă atât de solemnă. Dar nu ar trebui să amânăm niciodată mărturisirea și renunțarea la păcatele noastre. 2 Corinteni 6:2; 2 Petru 3:11,14 Nu vrem să ratăm viața veșnică de fericire pe care Isus o pregătește pentru noi.