Fiindcă antrenamentul trupesc este de puțin folos, dar evlavia este de folos la toate, având o promisiune a vieții care este acum și a celei care vine.
1 Timotei 4:8, BTF
În ultimii ani am observat câteva rude mai vârstnice care au ajuns în punctul când problemele lor de sănătate le-au provocat multe dureri. Observându-i, i-am sugerat soțului meu că, deși am înțeles că nu voi trăi veșnic, este timpul să am mai multă grijă de mine, cu speranța că voi îmbătrâni cu mai puține dureri decât rudele mele mai vârstnice.
De mulți ani, aveam în subsolul casei o bandă de alergat și o bicicletă staționară, pe care le foloseam cu o oarecare frecvență, soțul meu mai mult decât mine. Avem o saltea de sport și câteva greutăți, pe care le-am folosit în mod regulat, o vreme. Dar aveam nevoie să fiu mai responsabilă. De aceea, am cumpărat un abonament la o sală de fitness pentru amândoi. Nu știam prea multe despre aparatura sălii, însă am început folosind banda de alergat și câteva aparate de fitness. Curând, am înțeles că nu realizam prea mult, pentru că nu știam ce trebuie să fac. Recunoscând că am nevoie de ajutor, soțul meu – ca dar de Crăciun – m-a înscris la un antrenor personal. Și următoarele șase luni… am tras tare! De multe ori i-am spus Carei antrenoarea mea, că am crezut că vrea să mă omoare, dar la sfârșitul celor șase luni eram mult mai puternică decât fusesem în preajma Crăciunului (sau în toată viața). Cara a adus acea responsabilitate de care aveam nevoie chiar și după încheierea celor șase luni.
Am muncit cu conștiinciozitate până când sala de sport a fost închisă din cauza pandemiei COVID-19. În perioada carantinei, motivaţia mea a dispărut. Da, banda de alergat, bicicleta, salteluţa şi greutăţile erau încă în subsolul casei noastre. Vremea a fost destul de frumoasă ca să fac plimbări, însă nu am făcut mișcare la fel de intens ca înainte. Când sala de sport s-a redeschis, două luni mai târziu, am înțeles imediat că nu puteam relua totul de a acolo de unde rămăsesem. A fost nevoie să o iau ușor de la capăt. De data aceasta sunt motivată nu de o persoană, ci mai degrabă de ceva din interiorul meu care se simte mai bine când fac mișcare.
În această dimineață, în timp ce-mi făceam exercițiile fizice, m-am gândit la programul meu de exerciții spirituale. Cu mult timp în urmă am realizat că îmi mergea mult mai bine în ziua când îmi petreceam timp cu Domnul înainte de orice altceva. El este Antrenorul meu personal. Este responsabilitatea de care am nevoie. Îmi spune ce trebuie să fac și apoi mă ajută să fac ceea ce trebuie. Cu cât petrec mai mult timp cu El, cu atât mai puternică devin, şi aceasta mă face să mă simt bine în interior!
