[duminică, 6 noiembrie]

SECȚIUNEA II

Mândria corupe inima. Încă din primele zile, abilitatea de a cânta bine a fost folosită de Satana pentru a stimula mândria. Dumnezeu l-a creat pentru a fi un muzician frumos, dar el a ajuns să prețuiască excesiv frumusețea, priceperea și înțelepciunea sa glorioasă (vezi Ezechiel 28:13,17).

Povestea lui Lucifer ne învață că nu este greșit să fii frumos sau să fii înțelept. Și, în același mod, ne învață că nu este greșit să ne pricepem să cântăm. Dar viața îngerului căzut ne arată că aprecierile personale față de noi înșine nu sunt sigure. „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși” (Filipeni 2:3). (Vezi și Romani 12:3–5.)

Iată de ce Biblia nu consemnează multe lucruri bune făcute de oameni. Alegerea de a da onoare oamenilor nu conferă siguranță. „În Cuvântul Său, Dumnezeu nu a permis să se spună multe lucruri care să laude virtuțile celor mai buni oameni care au trăit pe pământ. Toate biruințele și faptele lor mari și bune au fost atribuite lui Dumnezeu. Numai El trebuia să primească slava, numai El trebuia să fie înălțat. El este totul în toate. Omul este doar un agent, un instrument slab în mâinile Lui. Puterea și excelența sunt toate ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a văzut în om o dispoziție continuă de a se îndepărta de El, de a-L uita și de a se închina creaturii în locul Creatorului. Prin urmare, Dumnezeu nu a permis ca lauda omului să fie înregistrată în paginile istoriei sfinte” (Spiritul Profeției, vol. 1, p. 380, în orig.).

Dacă ești muzician, principiile de mai sus sugerează nevoia de a conștientiza adevărata sursă a talentului muzical. Dacă cineva spune: „A fost o performanță uimitoare!”, ați putea răspunde spunând: „Lăudat să fie Dumnezeu! Mulțumesc.” Probabil că veți găsi propriul mod de a spune oamenilor că onoarea o merită Creatorul.

O modalitate prin care Satana încearcă să ne facă să fim mândri este comparația cu alții, cu oameni mai puțin talentați. Sau ne-ar putea face să fim invidioși pe cei care sunt mai pricepuți. Niciodată nu a fost o mișcare înțeleaptă să ne comparăm cu alții. Indiferent dacă asta ne-ar face să fim mândri sau invidioși, nu trebuie să o facem. „Negreșit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere” (2 Corinteni 10:12).

Dar să presupunem că voi credeți că nu aveți nicio problemă cu mândria. Știți că Dumnezeu vă dă priceperea și puterea de a interpreta. Vă place să-L onorați. Nu aveți gânduri înalte despre propria persoană și nici nu vă comparați cu alții. Asta e bine. Dar chiar și așa, ar fi înțelept să fiți atenți asupra acestui punct, deoarece tentația mândriei este reală întotdeauna. Pavel ne avertizează: „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). „Vegheați și rugați-vă”, a avertizat Isus, „ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).

Al treilea punct este că trebuie să muncim cât de bine putem. „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Fă tot ce poți pentru Creatorul tău. Dumnezeu așteaptă aceasta și merită totul. Așa cum David a devenit priceput în tinerețe, tot așa puteți și voi să ajungeți la un nivel mai înalt de competență, dacă îi veți cere lui Dumnezeu să vă sporească abilitățile și dacă vă implicați din toată inima în ce faceți. Dacă valorificați timpul exersând la un instrument sau luați lecții de cântat cu vocea, merită să faceți o lucrare bună care să-L onoreze pe Creator. După cum a spus Pavel: „Să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)