[duminică, 16 octombrie] „Voi vedea totuși pe Dumnezeu”

 

 

1. Citește Iov 19:25-27 și compară cu Ioan 1:18 și 1 Timotei 6:16. Când și în ce împrejurări se aștepta Iov să-L vadă pe Dumnezeu?

 

Iov 19:25-27

„25 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. 26 Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. 27 Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu”.

 

Ioan 1:18

„Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

 

1 Timotei 6:16

„…singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin”.

 

Viața nu este dreaptă. Observăm acest lucru mai ales când vedem că oamenii „buni” suferă, iar celor „răi” le merge bine (vezi Psalmii 73:12-17; Maleahi 3:14-18). De exemplu, Iov era „fără prihană și curat la suflet” și „se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău” (Iov 1:1), dar Dumnezeu i-a permis lui Satana să-l chinuie în moduri dezastruoase. Fizic, corpul i-a fost devastat de o boală dureroasă (Iov 2:1-8). Material, Iov și-a pierdut o mare parte din animale și proprietăți (Iov 1:13-17). Acasă, și-a pierdut servitorii și chiar copiii (Iov 1:16,18). Iar emoțional, a fost înconjurat de prieteni care l-au acuzat că este un păcătos nepocăit care merita ce pătimea (Iov 4:1 – 5:27; 8:1-22; 11:1-20 etc.). Până și soția i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9).

 

Iov nu înțelegea că devenise epicentrul unei lupte cosmice profunde și ample între Dumnezeu și Satana. Chinuit din cauza acelor lupte, Iov a regretat că s-a născut (Iov 3:1-26). Dar fidelitatea lui necondiționată față de Dumnezeu este bine exprimată în cuvintele: „Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El” (Iov 13:15, NTR). Deși se gândea că viața lui urma curând să se sfârșească, Iov avea certitudinea că moartea nu va avea ultimul cuvânt. Cu o convingere puternică a afirmat că, deși el va muri, Răscumpărătorul lui Se va ridica într-o zi și el însuși, Iov, Îl va vedea cu ochii lui pe Dumnezeu (Iov 19:25-27). „Aceasta este o categorică străfulgerare a învierii” (Comentariul biblic adventist, vol. 3, p. 549).

 

Ce speranță glorioasă în mijlocul unei asemenea tragedii! În cădere emoțională, înconjurat de boală și de durere, de colaps financiar și dispreț social, Iov a putut totuși anticipa ziua când avea să se ridice dintre cei morți și să-L privească pe iubitul Său Răscumpărător. De fapt, afirmația lui referitoare la înviere era încărcată de certitudinea pe care secole mai târziu Marta a exprimat-o în fața lui Isus: „Știu […] că va învia la înviere, în ziua de apoi” (Ioan 11:24). Asemenea Martei, Iov a trebuit să ceară prin credință împlinirea acestei promisiuni, deși, spre deosebire de Iov, Marta urma să primească în scurt timp o puternică dovadă
empirică pentru credința ei.

 

Cum putem să ne încredem în Dumnezeu chiar când viața este nedreaptă?

 

Post-ul [duminică, 16 octombrie] „Voi vedea totuși pe Dumnezeu” apare prima dată în Studiu Biblic.