[duminică, 2 octombrie]

SECȚIUNEA II

De ce a creat Dumnezeu muzica? „Muzica a fost dată pentru a îndeplini un scop sfânt, acela de a îndrepta gândurile către cele curate, sfinte și înălțătoare și de a trezi în suflet adorarea și recunoștința față de Dumnezeu” (Ellen White, „Patriarhi și profeți”, p. 334).

Primii noștri părinți au folosit acest prețios dar al muzicii așa cum a intenționat Dumnezeu să o facă. Cântecele lor de iubire și laudă se ridicau duioase și cu reverență la cer, armonizându-se cu cântecele îngerilor înălțați și cu păsările fericite ce își înălțau trilurile fără nicio grijă” („The Review and Herald”, 24 februarie 1874).

Nota dominantă a vieții creștine este slava adusă lui Dumnezeu, chiar și în această lume zguduită de păcat, iar muzica evlavioasă este un mijloc potrivit de a exprima lauda din inimă și de a mărturisi despre cine este Dumnezeu și ce a făcut El pentru noi. Lui Dumnezeu îi place să audă cântecele noastre de laudă. „Lăudați pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut și se cuvine să-L lăudăm” (Psalmii 147:1). Solia primului înger ne cheamă să facem și acest lucru: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă” (Apocalipsa 14:7).

Este posibil să nu vrem tot timpul să cântăm cântări de laudă. E evident că Pavel și Sila nu simțeau nevoia să cânte în închisoare, după ce tocmai încasaseră o bătaie cruntă. Totuși, la miezul nopții, „se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu” (Faptele apostolilor 16:25). Acest lucru poate părea surprinzător, dar exact așa Și-a învățat Hristos urmașii să facă atunci când aveau să se confrunte cu persecuția (vezi Matei 5:11,12). Dacă trăim prin credința în făgăduințele lui Dumnezeu, și nu după sentimentele noastre, putem cânta în loc să ne plângem atunci când vor veni vremurile de persecuție sau de încercare, și vom primi speranță și încurajare în timp ce-i binecuvântăm pe alții.

Inspirația divină și astfel de experiențe personale dificile l-au învățat pe Pavel o lecție importantă pe care a transmis-o să ne fie învățătură. În Efeseni 5:19,20, el i-a încurajat pe creștini: „Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”

Între cântările de laudă, nimic nu întrece frumoasa poezie a psalmilor, mulți psalmi fiind scriși de cântărețul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23:1). Aceste cântări sunt pline de semnificații profunde. Ele preamăresc virtuțile legii lui Dumnezeu și însușirile caracterului Său, reamintesc lucrurile minunate pe care El le-a făcut și profețesc victorii pe care încă trebuie să le obțină. Cântările noastre sacre de astăzi ar trebui să aibă aceeași frumusețe și profunzime în semnificații.

Pentru credincios, să-L laude pe Dumnezeu prin muzică este un mod de viață. Atunci când Îl iubim pe Dumnezeu, vrem să-I aducem laude prin cântări dimineața și seara (vezi Psalmii 92:1,2). Vrem să-I aducem laude în prezența altor creștini și a celor de altă religie (vezi Psalmii 18:49; 111:1).

„Domnul dorește ca noi să vorbim despre bunătatea Sa și să mărturisim puterea Sa. El este onorat prin exprimarea laudei și a mulțumirii noastre. Dumnezeu spune: «Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește» (Psalmii 50:23). În timpul călătoriei lui prin pustie, poporul Israel Îl lăuda pe Dumnezeu prin cântări sfinte. Călătorii peregrini au transpus în cântece poruncile și făgăduințele Domnului și le-au cântat pe întregul parcurs al călătoriei lor. Iar în Canaan, când se adunau cu ocazia sărbătorilor sfinte, comemorau lucrările minunate ale lui Dumnezeu și înălțau imnuri mărețe de recunoștință la adresa Numelui Său. În felul acesta, calea Domnului avea «să fie cunoscută pe întregul pământ« și «mântuirea Sa, printre toate popoarele» (Psalmii 67:2)” (Ellen White, „Parabolele Domnului Hristos”, p. 198).

(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)