[sâmbătă, 1 octombrie] Frumoasele laude

Biblia menționează o varietate de instrumente muzicale, inclusiv instrumente cu coarde, precum harpele, lirele și alăutele, instrumente de percuție, cum ar fi timpanele și chimvalele, și, nu în ultimul rând, instrumente de suflat ca trâmbițele, goarnele și flautele. Dar cel mai ingenios și mai frumos dintre toate instrumentele muzicale, vocea, a fost creată de Însuși Dumnezeu.

Instrumentele muzicale au slujit mai multor scopuri distincte. Biblia le descrie pe toate acestea ca oferind linie melodică și armonie cântecelor (Psalmii 33:2; 92:1-3), pe post de acompaniament pentru cântări (2 Cronici 29:27) și pentru a chema poporul să participe la o anumită acțiune (Numeri 10:1-9). În plus, instrumentele muzicale erau folosite și pentru calmarea sufletelor (1 Samuel 16:23), pentru înveselirea inimii (Psalmul 57) și pentru a comemora anumite sărbători vesele (Numeri 10:10). De asemenea, Dumnezeu a poruncit ca instrumentele muzicale să completeze muzica din templu (vezi 2 Cronici 29:25).

În pustie, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă două trâmbițe din argint și i-a explicat sistemul de semnale pe care acesta le putea folosi pentru a transmite instrucțiuni poporului. În funcție de semnalul utilizat, Moise putea chema întreaga adunare sau doar pe conducători; putea porunci poporului să strângă tabăra sau să ridice corturile; mai mult, putea să transmită un semnal de alarmă, de luptă sau unul care anunța o sărbătoare națională (vezi Numeri 10:1-11).

Biblia ne spune câteva detalii interesante despre muzică și instrumentele muzicale. Știați, de exemplu, că împăratul David a folosit lemn de chiparos ca să facă instrumente? (vezi 2 Samuel 6:5). Se pare că împăratul David avea obiceiul să inventeze instrumente muzicale (vezi Amos 6:5). Iar când Solomon a primit un transport de lemn de santal de mare calitate din Hiram, acesta a folosit o parte din lemn ca să facă harfe frumoase și ale instrumente cu corzi care să fie folosite la serviciile de închinare din templu (vezi 1 Împărați 10:11,12). În Biblie, în cartea 1 Împărați 4:32 ni se spune și câte cântece a compus Solomon, și anume „o mie cinci cântări”.

Biblia nu detaliază doar la ce tipuri de instrumente se cânta, dar și cum se cânta la ele, cel puțin pentru închinarea la Dumnezeu. În perioada timpurie a domniei lui David, Chenania, un conducător levit, fusese numit „căpetenia muzicii” și „cârmuia muzica, fiindcă era meșter” (1 Cronici 15:22,27). Una dintre responsabilitățile lui a fost să organizeze muzica pentru procesiunea ce a adus chivotul la Ierusalim.

Mai târziu, Davis a ales 288 de leviți, pe „toți cei care erau meșteri”, „care proroceau întovărășiți de harpă, de alăută și de chimvale” pentru slujbă înaintea Domnului (1 Cronici 25:1,7). Acești bărbați, atât profesori, cât și elevi, au fost organizați în 24 de grupuri.
Muzica de la serviciile noastre de închinare ar trebui să fie ordonată, reglementată și condusă de muzicieni pricepuți, pregătiți și capabili. Dumnezeu este mulțumit când ne educăm talentele muzicale, indiferent că o facem vocal sau instrumental. În acest fel, credităm adevărul, dar aducem și slavă lui Dumnezeu.

„În adunările publice, să fie ales un număr de persoane care să îndeplinească serviciul muzical. Cântecul să fie acompaniat de instrumente muzicale la care vor cânta persoane talentate. Nu trebuie să ne opunem folosirii instrumentelor muzicale în lucrarea noastră. Această parte a serviciului religios să fie îndeplinită cu atenție, deoarece cântecul este o laudă adusă lui Dumnezeu. Nu întotdeauna este bine să cânte doar câteva persoane. Cât mai des posibil, să cânte întreaga adunare” (Slujitorii Evangheliei, p. 330).

În același timp, muzica nu trebuie să devină formală sau să aibă o calitate teatrală. Conducătorii muzicali trebuie să fie sfințiți în inimă și minte și să îndrepte atenția către Dumnezeu, nu spre ei, în așa fel încât să ofere o jertfă muzicală adevărată lui Dumnezeu. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)