[duminică, 18 septembrie]

SECȚIUNEA II

Din toate profețiile din Daniel, profeția care se întinde în capitolele 11 și 12 este cea mai detaliată. Ea cuprinde explicația deplină a lui Gabriel despre profeția din Daniel 8. În 58 de versete, sunt comprimate mai bine de două milenii de istorie!

Începând cu Cirus, împăratul persan, Gabriel i-a identificat pe următorii împărați ai Persiei, evidențiindu-i pe Xerxes și pe Ahașveroș, care apare în cartea Estera. După aceea, Gabriel a descris înălțarea lui Alexandru cel Mare, cuceririle lui militare, măreția și moartea timpurie, precum și dezintegrarea împărăției lui.

Gabriel a continuat să descrie lupta îndelungată dintre împărățiile Siriei și Egiptului, cu numeroase războaie ce vor aduce armate străine pe teritoriul Israelului. Cu toate că aceste bătălii vor fi deranjante pentru evrei, contactul pe care îl vor avea cu soldații străini va duce la răspândirea cunoștințelor despre Dumnezeu. Pe măsură ce evreii își vor vedea țara ocupată și invadată din nou și din nou, profeția va fi singura care nu-i va lăsa să dispere. Acei evrei care au studiat cu atenție această profeție își dădeau seama unde se află în arca timpului. Ei puteau recunoaște evenimentele caracteristice și cruciale care au apărut în timpul diverșilor conducători descriși dinainte. Ei au urmărit profeția progresând pas cu pas, descriind conducători semnificativi și schimbările importante.

Apoi, Gabriel și-a îndreptat atenția spre Roma, discutând despre această împărăție în ambele ei faze: cea păgână și cea papală. În câteva cuvinte, l-a descris pe Iulius Cezar, relația lui eșuată cu Cleopatra și asasinarea lui. Cu câteva secole înainte ca lucrurile acestea să se întâmple, Gabriel i-a spus lui Daniel despre Cezar Augustus și taxele lui, despre apariția lui Tiberius și despre moartea lui Hristos în timpul domniei acestuia.

Continuându-și prezentarea istorică, Gabriel a descris cu tristețe apostazia generală a creștinismului. A vorbit, însă, și de aceia care vor rămâne credincioși, împărtășind secretul credincioșiei lor: „Dar aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi” (Daniel 11:32). Cunoașterea de Dumnezeu le dădea putere. Această cunoaștere le-a permis să împlinească lucruri mari pentru Dumnezeu.

Gabriel a dezvăluit persecuția crudă pe care cei neprihăniți o vor suferi de-a lungul secolelor. „Unii vor cădea pentru o vreme, loviți de sabie și de flacără, de robie și de jaf (versetul 33). Chiar dacă vor fi perioade de răgaz, această persecuție va continua până la vremea sfârșitului. Totuși, Dumnezeu nu Și-a uitat poporul. Urmașii lui vor primi curaj și tărie ca să îndure (vezi versetul 34).

Această persecuție, care a părut atât de apăsătoare și de dureroasă, a fost de fapt un beneficiu pentru poporul lui Dumnezeu, păstrând biserica relativ curată. Chiar prin acest proces, poporul a fost rafinat, purificat și albit (vezi versetul 35).

Cu mare exactitate a fost descrisă și mândria papei, capul Romei papale. „Împăratul va face ce va voi; se va înălța, se va slăvi mai presus de toți dumnezeii și va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor” (versetul 36). Nimic din toate acestea nu se va întâmpla fără permisiunea lui Dumnezeu. Chiar și în timpul acestei epoci întunecate, Dumnezeu a rămas Stăpânul pământului. Oamenii nu pot face nimic fără permisiunea Sa. Răul „va propăși până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini” (versetul 36).

La înviere, lucrările rele se vor întoarce împotriva celor ce le-au înfăptuit. Neprihăniții omorâți vor primi „viața veșnică”, în timp ce nelegiuiții, „ocară și rușine veșnică” (Daniel 12:2).

„Cel Atotputernic va interveni, iar biserica apostată, care a participat la înălțarea Satanei, își va primi sentința: «Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare»” (The Review and Herald, 12 septembrie 1893). (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)