[sâmbătă, 17 septembrie] Ultima viziune a lui Daniel

SECȚIUNEA I

Când Lucifer a fost dat afară din cer, Dumnezeu l-a pus pe Gabriel, un alt înger puternic, să ia locul lui Lucifer. Acum, Gabriel avea slava, onoarea și apropierea de Hristos de care se bucurase cândva Lucifer. În loc să fie invidios pe Hristos și să încerce să-i ocupe locul, Gabriel și-a dat seama că are nevoie de Hristos, la care se referă numindu-l Mihail.

Așa cum noi nu putem face nimic fără Hristos, Gabriel, îngerul cel mai onorat, i-a spus lui Daniel că nu și-a putut duce la bun sfârșit treaba fără ajutorul lui Hristos (vezi Ioan 15:5; Daniel 10:13). Însă cu ajutorul lui Hristos, acest înger, el singur, a putut să oprească toate forțele întunericului. Cu Hristos alături, și noi putem avea asemenea victorii. Având de partea lui un Prieten atât de puternic, nu este de mirare că Pavel a exclamat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13).

Dumnezeu l-a trimis pe Gabriel cu o misiune foarte importantă. El trebuia să-l influențeze pe conducătorul celui mai mare imperiu al timpului. Gabriel i-a dat profetului Daniel informații ce aveau să fie studiate de slujitorii lui Dumnezeu pentru restul timpului. Totuși, cerințele simple pe care ni le dă Dumnezeu nu sunt mai puțin importante. „Orice lucrare pe care o facem, fie că este vorba de spălarea vaselor, așezarea mesei, supravegherea bolnavilor, gătitul, spălatul rufelor, este de importanță morală majoră… Cele mai umile sarcini trebuie acceptate, iar aceia care le preiau ar trebui să simtă că ei aduc la îndeplinire o lucrare necesară și onorabilă și că, în această misiune, fie ea cât de umilă, ei fac lucrarea lui Dumnezeu, tot așa cum a făcut Gabriel când a fost trimis la profeți” („Căminul adventist”, p. 12).

Câteodată, este posibil să lucrăm singuri în lucrarea noastră pentru Hristos. Câteodată, putem fi trimiși în misiuni în care este necesar să lucrăm cu alții, care nu înțeleg, și ne simțim singuri. Aceasta a fost misiunea lui Gabriel. El i-a spus lui Daniel: „Căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile” (Daniel 10:13) – Cornilescu. Traducerea literală a versetului din engleză: „Am stat singur cu căpetenia împărăției Persiei.” Gabriel știa că nu era singur, căci Hristos înțelegea și i-a fost sprijin (vezi versetul 21).

Introducerea și salutul lui Gabriel ne oferă alte revelații. Îngerii buni și cei răi lucrează la nivelurile cele mai înalte ale conducerilor pământești. Solomon a declarat: „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbele 21:1). Când un conducător persan avea să dea mai târziu ordinul de reconstrucție a Ierusalimului, începând astfel și profeția de 2 300 de zile, Ezra a spus: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul părinților noștri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim” (Ezra 7:27).

Din acest motiv, Pavel ne spune: „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru”
(1 Timotei 2:1-3).

Lucrarea lui Gabriel pe lângă împăratul Persiei nu s-a încheiat decât la sfârșitul unui efort de 21 de zile. El i-a spus lui Daniel că lupta va continua decenii la rând. „Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!” (Daniel 10:20). Atunci când perseverăm și trecem peste dificultăți și obstacole, învățăm să lucrăm ca îngerii.
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)