[duminică, 4 septembrie]

SECȚIUNEA II

Ca răspuns la rugăciunea lui Daniel, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel să explice viziunea celor 2 300 de zile. Gabriel și-a început explicația declarând: „Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte” (Daniel 9:24).

Ce înseamnă că „au fost hotărâte”? „Cuvântul tradus aici prin hotărâte înseamnă literal tăiate. Șaptezeci de săptămâni, reprezentând 490 de ani, sunt declarate de înger a fi tăiate, ca aparținând în mod special iudeilor. Însă din ce au fost tăiate? Întrucât perioada celor 2 300 de zile era singura menționată în capitolul 8, aceasta trebuie să fie perioada din care au fost tăiate cele 70 de săptămâni. Ele trebuie, prin urmare, să fie o parte din cele 2 300 de zile, iar cele două perioade trebuie să înceapă în același timp („Tragedia veacurilor”, p. 332).

Ce solie i-a adus îngerul Gabriel lui Daniel! Mesia cel îndelung așteptat avea să vină în cele din urmă ca să-Și elibereze poporul și pentru „aducerea neprihănirii veșnice” (Daniel 9:24). „Să știi dar și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni…” (versetul 25).

Decretul de reconstruire a Ierusalimului avea să marcheze începutul celor 2 300 de ani. Lucrarea de slujire a lui Mesia urma să înceapă după 68 de săptămâni profetice (483 de ani), după darea decretului de reconstruire a Ierusalimului.

Acest decret a fost dat de împăratul Artaxerxe al Persiei, fiind consemnat în capitolul 7 din Ezra, la versetele 12-26. Momentul poate fi datat cu exactitate în toamna anului 457 î.Hr. Gabriel a avertizat că Ierusalimul va fi reconstruit într-o perioadă dificilă de 49 de ani (7 săptămâni). În cartea Neemia stă scris despre unele dintre problemele întâmpinate de evrei în procesul de reconstruire a zidurilor. Totuși, lucrarea a fost încheiată conform profeției, în anul 408 î.Hr.

După aceea, urmau să mai treacă 434 de ani (62 de săptămâni) înainte să vină Mesia. Adică din toamna anului 408 î.Hr. ajungem în toamna anului 27 d.Hr. „Atunci s-a împlinit această profeție. Cuvântul „Mesia” înseamnă Cel Uns. În toamna anului 27 d.Hr., Domnul Isus Hristos a fost botezat de Ioan și a primit ungerea Duhului. Apostolul Petru dă mărturie că «Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret»

(Faptele 10:38). Mântuitorul Însuși a declarat: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia» (Luca 4:18). După botez, Isus a mers în Galileea și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: «S-a împlinit vremea»” (Marcu 1:14,15).

Dar profeția spunea și că Mesia o să moară. Gabriel a continuat și a spus: „Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile” (Daniel 9:26).

Această profeție ar fi trebuit să-i protejeze pe evrei de credința că Mesia va apărea în fruntea unei armate și îi va distruge pe romani. Profeția prevestea cu exactitate faptul că Mesia urma să moară (asta înseamnă „va fi stârpit”). Mai mult, profeția spunea că Ierusalimul și templul vor fi distruse, iar asta s-a întâmplat în 70 d.Hr., când Roma păgână, sub conducerea conducătorului lor, Titus, a distrus Ierusalimul și templul. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)