[joi, 1 septembrie] Învățarea futurismului
La începutul anilor 1600, Biserica Catolică avea două modalități de a argumenta că profețiile biblice nu se aplică la ea însăși. Bineînțeles, nu exista nicio posibilitate de a crede în ambele teorii noi, deoarece dacă una era corectă, cealaltă trebuia să fie greșită. Dar acest lucru nu părea să deranjeze pe nimeni din biserică. Chiar și astăzi, unii catolici predau futurismul, iar alții preterismul.
Bineînțeles, de-a lungul anilor, aceste idei s-au schimbat și oarecum au crescut.
La început se părea că preterismul va fi cel mai popular dintre cele două, chiar dacă a apărut mai târziu. Dar apoi s-au întâmplat unele lucruri care au făcut ca futurismul să fie credința cea mai populară.
Calea a fost pregătită de sute de profesori iezuiți. Ei nu învățau futurismul în mod deschis – nu, ei predau educația clasică a Europei de Vest. Nu se putea nega faptul că profesorii cei mai pregătiți erau iezuiții. Aceștia au muncit din greu pentru a stăpâni scrierile lui Homer și Platon, Aristotel și Socrate. Au studiat dreptul, logica și dezbaterile. Puteau să învețe o persoană ceea ce trebuia să știe pentru a face bani și a deveni faimoasă. Ei erau cei mai buni.
Privesc creștinii „succesul” în același mod ca și ceilalți? Filipeni 3:7,8
Din nefericire, mulți protestanți și-au trimis copiii la școlile iezuite din cauza atracțiilor pe care le prezintă „o slujbă bună” și „mulți bani”. Ca urmare, tot mai mulți protestanți au început să gândească foarte asemănător cu catolicii.
Cea mai importantă persoană care a contribuit la răspândirea credinței în futurism a fost John Darby. Acesta a fost englez și unul dintre fondatorii unei mici biserici numite Frații din Plymouth. În 1832, Darby și-a anunțat „descoperirea” unui nou „adevăr” biblic: l-a numit „Răpirea secretă”, și era doar o parte a unei noi și complicate versiuni a futurismului lui Ribera.
Aplicație: Ce spune Biblia despre acceptarea ideilor noi? Proverbele 14:15; 2 Petru 1:19-2:2; Faptele apostolilor 17:11; 1 Tesaloniceni 5:21
