[luni, 25 iulie]
SECȚIUNEA III
Continuarea poveștii lui Nebucadnețar conține lecții importante pentru noi. „În ciuda îndrumărilor date cu atâta îndurare și a avertizărilor cu privire la experiența trecută, Nebucadnețar a îngăduit iarăși ca spiritul de invidie împotriva împărățiilor care aveau să urmeze să-l ia în stăpânire.
Conducerea lui, care până atunci fusese într-o mare măsură dreaptă și îngăduitoare, a devenit apăsătoare. Împietrindu-și inima, a folosit capacitățile date de Dumnezeu pentru proslăvirea de sine, înălțându-se mai presus de Dumnezeu, care-i dăduse viața și puterea. Timp de luni de zile, judecata lui Dumnezeu a întârziat. Dar în loc să fie condus la pocăință prin această îngăduință, împăratul a dat frâu liber mândriei până acolo încât a pierdut încrederea în interpretarea visului și și-a disprețuit anii lui de mai înainte” („Profeți și regi”, p. 204).
După un an, Nebucadnețar, privind cu mândrie la frumosul lui palat, a exclamat plin de mândrie: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” (Daniel 4:30). Judecata atât de mult decalată nu mai putea fi amânată. Dumnezeu a pronunțat hotărârea ca un înger să înlăture rațiunea și judecata pe care i le dăduse lui Nebucadnețar. Brusc, mărețul împărat deveni un maniac delirant.
Cât de teribilă este mândria! Și cât de dificil este pentru Dumnezeu să o șteargă din inimă! În Ieremia 9, versetele 23 și 24, Domnul spune: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște.”
Nebucadnețar a trăit ca un animal timp de șapte ani; când Dumnezeu i-a redat sănătatea mentală în cele din urmă, era un om schimbat. Plin de recunoștință, el declară: „L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic” (Daniel 4:34). Cu umilință, a încheiat: „Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (versetul 37).
Cu adevărat, „calea celor stricați este pietroasă” (Proverbele 13:15). Anii de nebunie ai lui Nebucadnețar ar fi putut fi evitați dacă ar fi ascultat de sfatul profetului. Solomon a scris: „Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui! Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!” (Proverbele 3:11,12), iar Pavel: „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11).
Dumnezeu ar prefera să nu ne pedepsească. Sfatul lui Daniel dezvăluie trei lucruri pe care le putem face ca să cooperăm cu Dumnezeu în lucrarea de salvare a noastră.
Mai întâi, căutați să vă placă sfatul lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim destul de smeriți pentru a accepta evaluarea Sa privind condiția noastră și să ne supunem sfatului Său. Apoi, vom fi capabili să cooperăm cu El în lucrarea de salvare.
În al doilea rând, rupeți-o cu păcatul fiind drepți. „Biruiește răul prin bine” (Romani 12:21). Obiceiurile păcătoase nu sunt distruse plângându-ne de puterea lor. Prin puterea lui Dumnezeu, trebuie să alegem acțiunile corecte și să cultivăm gânduri morale. Evitați lucrurile despre care știți că sunt greșite. Începeți-vă ziua cu rugăciune. Memorați Scriptura. Căutați diverse moduri prin care îi puteți ajuta pe alții.
În al treilea rând, fiți miloși cu săracii. Dacă îi ignorăm pe aceia care au nevoie de ajutor, ne umplem de egoism. Dar când suntem miloși cu alții, devenim un canal prin care Dumnezeu Își arată mila față de alții. De asemenea, ne umplem de milă, iar nelegiuirile noastre nu-și mai găsesc locul.
De ce să ignorăm o avertizare și să avem parte de disciplină? Dacă vom coopera cu Dumnezeu și Îi vom asculta sfatul, vom evita rușinea, slăbiciunea morală, anii de goliciune și multe experiențe sfâșietoare.
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea III.)
ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE
SECȚIUNEA I
- O glumă spune că nebunia înseamnă a face același lucru iar și iar, așteptând rezultate diferite. După această definiție, era Nebucadnețar deja nebun, cerându-le înțelepților lui să-i interpreteze visul când cu ani înainte aceștia eșuaseră să o facă? De ce credeți că a preferat să-i întrebe pe ei mai întâi în loc să meargă direct la Daniel?
- Citiți Daniel 4:25. Intervine Dumnezeu cu adevărat în alegerea conducătorilor lumii acesteia?
În unele țări, oamenii cred că își aleg conducătorii prin vot. Cine îi alege pe conducătorii lor: Dumnezeu sau votanții? Explicați-vă răspunsul.
SECȚIUNEA II - De ce l-a sfătuit Daniel pe Nebucadnețar să fie milos cu săracii? Cum pot bogățiile să ne facă să avem mai puțină simpatie pentru cei săraci?
- De ce credeți că a spus Solomon: „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție” (Proverbele 30:8)? Care este pericolul pe care poate să ni-l aducă prosperitatea?
SECȚIUNEA III
- De ce Dumnezeu i-a dat timp lui Nebucadnețar să-și corecteze caracterul stricat, după ce i-a trimis o avertizare în vis?
Vă dă Dumnezeu și vouă timp acum ca să vă corectați o problemă de caracter pe care v-a arătat-o cu săptămâni sau luni în urmă?
În ce fel ne poate încuraja acest lucru să manifestăm răbdare față de alți oameni rătăciți? - Gelozia este provocată de mândrie și este sentimentul că nu suntem suficient de apreciați. Revedeți citatul din primul paragraf al secțiunii a III-a. În ce fel seamănă cu gelozia lui Saul față de David?
- Daniel i-a spus lui Nebucadnețar să facă trei lucruri (Daniel 4:27). În ce fel puteți să aplicați aceste sfaturi în viața voastră?
Studiu suplimentar: Profeți și regi, pp. 514–521 (în orig.).
