[vineri, 27 mai] Constantin și Biserica
La începutul anilor 300 d.Hr., liderii bisericii din Roma au găsit un sprijin puternic în împărat. Influența lui Constantin a fost mai puternică decât a oricărei alte persoane în dezvoltarea bisericii din acei ani. Din nefericire, influența sa a dăunat aproape întotdeauna misiunii reale a bisericii. Luca 11:23
Din păcate, liderii puternici ai bisericii s-au bucurat de influența sa, deoarece el a avut întotdeauna grijă să-i sprijine pe cei care îl sprijineau. Pentru că anumiți lideri doreau ca influența lui să îi ajute, împăratul s-a implicat tot mai mult în rezolvarea disputelor dintre creștinii certați.
Constantin a făcut multe pentru a-i încuraja pe oameni să devină creștini. Dar el nu a ținut studii biblice și n-a organizat întâlniri de predicare a Evangheliilor, așa cum poate te gândești. În schimb, pentru o perioadă de timp, a promis fiecărui convertit o haină albă și douăzeci de bani de aur.
De asemenea, a făcut ca slujbele de episcop, prezbiter și diacon să fie mult mai atractive pentru public. A emis un decret prin care acești oficiali ai bisericii erau scutiți de la îndeplinirea unor anumite îndatoriri costisitoare pe care ceilalți cetățeni erau obligați să le facă. Ca urmare, mulți bărbați neconvertiți s-au grăbit să ocupe acele funcții, pentru a primi darurile și pentru a se scuti de timpul și cheltuielile legate de serviciul public.
Poate că împăratul a crezut că este generos. Dar, indiferent de ce a crezut el, efectul asupra bisericii a fost teribil. Oameni lacomi au ocupat poziții pentru care erau complet necalificați. Cum putem ști că nu erau calificați? Matei 6:19-21,24
Poate că cel mai rău rezultat al influenței împăratului a fost că, având atât de mulți oameni neconvertiți care s-au alăturat bisericii, aceasta și-a pierdut aproape complet capacitatea de a arăta lumii cum era Isus. Însăși ideea de a spune: „Iată un creștin: își trăiește viața așa cum a făcut-o Isus” era aproape necunoscută. Așadar, creștinismul nu mai era un mod de viață și nu mai reprezenta un caracter evlavios; era doar un nume – un nume care, de fapt, nu mai însemna mare lucru.
Aplicație: Ce înseamnă să „iei în deșert numele Domnului Dumnezeului tău”? Putem încălca cea de-a treia poruncă fără să spunem cuvinte urâte? O persoană ia numele lui Hristos atunci când devine creștin? Cum putem evita să luăm numele Lui în deșert?
