[vineri, 27 mai] Un gând de încheiere

 

 

Dumnezeu l-a ales pe Iacov nu datorită meritelor acestuia, ci datorită harului Său. Totuși, Iacov a depus multe eforturi ca să merite harul, ceea ce în sine este o contradicție. Dacă ar fi meritat, atunci nu ar mai fi fost vorba de har, ci de fapte (vezi Romani 4:1-5), ceea ce este contrar Evangheliei. Doar mai târziu a început Iacov să înțeleagă semnificația harului lui Dumnezeu și ce înseamnă să se încreadă în Dumnezeu, să trăiască prin credință și să depindă în totalitate de Domnul. Experiența lui Iacov conține o lecție importantă pentru cel ambițios: nu încerca să progresezi în detrimentul altora.

 

„Iacov a crezut că a pierdut totul, legătura cu Dumnezeu, casa, totul, și așa a ajuns un fugar deziluzionat. În schimb, ce a făcut Dumnezeu? A privit spre el, în starea lui deznădăjduită, i-a văzut dezamăgirea și a văzut în el o plămădeală bună care putea să-i aducă iarăși slavă lui Dumnezeu. Imediat ce Iacov își vede starea, Dumnezeu îi prezintă misterioasa scară, care Îl reprezintă pe Isus. Iată aici un om care a pierdut orice legătură cu Dumnezeu, dar Dumnezeul cerului privește spre el și consimte ca Hristos să acopere prăpastia pe care păcatul a creat-o! Poate că ne-am uitat și am zis: «Tânjesc după cer, dar cum pot ajunge la el? Nu văd nicio cale.» La fel a gândit și Iacov, astfel că Dumnezeu îi arată în vis scara, iar acea scară unește pământul cu cerul, cu Isus Hristos” (Comentariile lui Ellen G. White, „Comentariul biblic adventist”, vol. 1, p. 1095).

 

 

Post-ul [vineri, 27 mai] Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.